Ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, Adormirea Maicii Domnului, adună în fiecare an în biserici şi la mănăstiri mulţime de credincioşi şi pelerini care doresc să aducă cinstirea cuvenită Maicii Domnului, care se mută din viaţă la Viaţă, cântându‑i, după o rânduială veche, Prohodul. Pe Colina Bucuriei, slujba Privegherii, în cadrul căreia a fost cântat şi Prohodul Maicii Domnului, a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de soborul de slujitori ai Catedralei Patriarhale.
Rânduielile liturgice ocazionate de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului au debutat pe Dealul Patriarhiei din Bucureşti în ajunul sărbătorii prin săvârşirea, după tradiţie, a slujbei Privegherii. Astfel, la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a oficiat mai întâi slujba Vecerniei unită cu Litia, înconjurat de un sobor de slujitori ai sfântului lăcaş.
La sfârşitul acestei slujbe, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre folosul cinstirii după cuviinţă a Maicii Domnului, care s‑a învrednicit a purta în pântece pe Mântuitorul Hristos, care este „Calea, Adevărul şi Viaţa”.
„Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cea mai importantă dintre zilele pe care i le închinăm. În anumite locuri din ţară, această sărbătoare se numeşte «Paştile din vară» şi adună la fel de mulţi credincioşi ca în ziua Învierii. Sunt unele mănăstiri către care oamenii pornesc în pelerinaj cu câteva zile înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. În ultima perioadă, mai ales după 1990, aproape în toate bisericile şi mănăstirile i se cântă şi Prohodul, o alcătuire din veacul al 16‑lea, tradus şi tipărit la noi în veacul la 18‑lea, la Iaşi, în timpul Mitropolitului Veniamin Costachi. Ceea ce s‑a întâmplat la Ierusalim în acele zile a mişcat întreaga populaţie, chiar şi pe cei care nu ştiau de Maica Domnului, chiar şi pe potrivnicii învăţăturii Mântuitorului. Maica Vieţii merge către viaţa veşnică, deoarece cea care a purtat Viaţa nu putea fi lăsată stricăciunii, fiindu‑ne rugătoare fierbinte către Dreptul Judecător, după cum ne arată şi icoana «Deisis». Această sărbătoare este întâmpinată cu multă evlavie, printr‑un post de două săptămâni, mai aspru decât al Naşterii Domnului sau al Sfinţilor Apostoli. În timpul acestuia, Biserica întreagă o cinsteşte cu cântări, prin rostirea Paracliselor, prin multe Acatiste, rugăciuni şi cântări. Ea este rugătoare fierbinte pentru întregul neam omenesc, este scară ce ne urcă de pe pământ la cer, pod care ne trece din lumea păcatului către apropierea cu Dumnezeu, este bucurie, dar şi nădejde. De aceea, cele mai frumoase rugăciuni şi cele mai ales cântări îi sunt adresate Maicii Domnului”, a spus Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În continuare a fost săvârşită rânduiala Utreniei, în cadrul căreia a fost interpretat Prohodul Maicii Domnului, alternativ, de către soborul de slujitori, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de părintele arhidiacon Mihail Bucă, respectiv Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, sub conducerea părintelui arhidiacon Răzvan Constantin Ştefan.
La finalul Utreniei, epitaful Adormirii Maicii Domnului a fost purtat în procesiune împrejurul Catedralei Patriarhale, în cadrul căreia s‑au făcut 4 opriri în care au fost rostite cereri pentru revărsarea darului lui Dumnezeu asupra poporului binecredincios.
Prohodul Maicii Domnului este o alcătuire similară Prohodului Domnului, având trei stări şi aceeaşi linie melodică. Pe tot parcursul slujbei Privegherii, credincioşii prezenţi pe Colina Patriarhiei s‑au putut închina şi trece pe sub epitaful pe care este zugrăvită icoana sărbătorii Adormirii Maicii Domnului aşezat la intrarea în Catedrala Patriarhală.
.jpg)
