Protosinghelul Constantin Postolache a fost înmormântat joi, 6 februarie, la Mănăstirea Plumbuita din Capitală, unde a viețuit din anul 1999. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența obștii Mănăstirii Plumbuita, a numeroși credincioși, prieteni și ucenici ai protosinghelului Constantin Postolache. În cuvântul rostit, ierarhul a evidențiat că monahul a avut o viață pilduitoare și plină de încercări. „În urmă cu 84 de ani, în localitatea Munteni din județul Galați, într-o familie cu mulți copii, s-a născut și părintele Constantin. Când avea doar 9 ani, a mers la o mănăstire cunoscută atunci, care avea un stareț și un duhovnic renumit, părintele Isaia Cotârleț, unde a intrat ca novice. (…) Din 1945, a făcut o lungă perioadă de noviciat, până în anul 1959, când a devenit monah. Între ascultările acelor ani ai tinereții lui a fost și cea de paznic. Îndată după instaurarea regimului comunist în România, câțiva agitatori ai puterii de atunci au încercat să introducă pe ascuns în Mănăstirea Bogdana arme și să le pună în diferite locuri ale mănăstirii pentru ca, ulterior, organele represive să le găsească și să aibă un motiv pentru a desființa mănăstirea. Fiind atent, părintele Constantin a observat în miezul nopții o mișcare a unor oameni care au sărit gardul mănăstirii și care aveau planul respectiv. În cele din urmă, fiind descoperiți, aceștia au încercat să realizeze o înțelegere cu paznicul mănăstirii, dar părintele Constantin le-a replicat: «Eu nu sunt trădător. Eu nu mă comport ca Iuda». Acesta a fost principalul motiv pentru care, în perioada imediat următoare, a fost urmărit, acuzat ca fiind împotriva ocârmuirii aflate la putere și închis pentru câțiva ani, ispășindu-și această pedeapsă din partea autorităților comuniste în penitenciarul de la Chilia Veche”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
.jpg)
