„«Psalmodia» este lira Duhului Sfânt întru mângâierea inimilor şi a sufletelor noastre“

La Palatul Patriarhiei a avut loc duminică concertul aniversar al formaţiei de muzică bizantină „Psalmodia“ a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 20 de ani de existenţă a formaţiei. Manifestarea a fost onorată de participarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a rectorului onorific al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Dan Dediu, ierarhi ai Sfântului Sinod, muzicologi, teologi şi credincioşi. Într-o atmosferă de sărbătoare, corul „Psalmodia“, condus de către arhidiaconul Sebastian Barbu Bucur, a interpretat cântări liturgice de inspiraţie românească. Publicul prezent s-a putut delecta cu o suită de imnuri liturgice: „Fericit bărbatul“, de Varlaam protosinghelul de la Mănăstirea Ciolanu, Chinonicul „Gustaţi şi vedeţi“, glasul al VIII-lea, de Ioan Protopsaltul, tradus de Ghelasie Basarabeanul. Înainte de concertul propriu-zis, personalităţile prezente au susţinut referate festive.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit distinşii oaspeţi într-una dintre cele mai frumoase săli ale Palatului Patriarhiei, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“. În atmosferă festivă şi distinsă, Întâistătătorul Bisericii noastre a ţinut să aprecieze activitatea desfăşurată în cei 20 de ani, de când există Corul „Psalmodia“ şi, de asemenea, să evidenţieze aportul semnificativ al părintelui arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian Barbu Bucur, dirijorul formaţiei: „Suntem în faţa unui moment de bilanţ roditor, în care se vede o muncă susţinută permanent, o dăruire şi o jertfelnicie foarte mare. Părintele arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian Barbu este ca o lumânare de Înviere a unei muzici foarte des uitate, rămasă în manuscrise prăfuite şi cărora sfinţia sa le-a dat viaţă. Este o lucrare deosebit de necesară pentru universitate, ca dimensiune culturală, şi pentru Biserica noastră, ca dimensiune misionară. Noi vorbim în biserică mai mult despre spaţiu şi timp sacru. Spaţiul sacru este lăcaşul de cult, iar timpul sacru este timpul sărbătorilor, este timpul sfinţit pentru a intra în veşnicie. Uităm adesea că legătura între spaţiul sacru şi timpul sacru o face sunetul sacru. Sunetul are în el un mister. Sunetul sacru este glasul Domnului, începând chiar cu clopotul, care este şi un instrument muzical, este o chemare la rugăciune, la trezvie, pentru a-L luda pe Dumnezeu împreună cu îngerii din ceruri. Părintele Barbu Bucur este un purtător de lumină a Învierii, al redescoperirii valorilor perene ale muzicii psaltice. Cei care sunt protopsalţi, cântăreţi în biserică sau membri ai corului bisericesc unesc cântarea lor cu Liturghia cerească şi, din acest punct de vedere, muzica bisericească susţine rugăciunea şi cuvântul din Liturghie şi îl deschide spre veşnicie, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur“.

De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a ţinut să precizeze importanţa înfiinţării unei Comisii de muzică psaltică a Patriarhiei Române, care „să încurajeze şi să preţuiască toată cercetarea ştiinţifică desfăşurată până acum şi care se va desfăşura în viitor, privind redescoperirea şi punerea în valoare a manuscriselor din diferite locuri din ţară şi străinătate. Avem nevoie de cântăreţi bisericeşti care să transmită valorile spirituale nepreţuite ale Ortodoxiei, să încurajeze lumea să trăiască cu credinţă, profund în rugăciune“.

În semn de preţuire pentru activitatea desfăşurată şi de încurajare pentru activitatea viitoare, Patriarhul Daniel a oferit „Crucea Patriarhală“ arhidiaconului prof. univ. dr. Sebastian Barbu Bucur. De asemenea, Corul „Psalmodia“ a primit Diploma de onoare „Sfântul Apostol Andrei“, ocrotitorul României, pentru activitatea sa rodnică, folositoare Bisericii şi societăţii.

„Creaţiile sonore ale corului sunt adevărate mărturisiri muzicale de credinţă“

Lista alocuţiunilor festive a fost deschisă de prof. univ. dr. Constantin Catrina, care a rostit în deschiderea manifestării un laudatio Corului „Psalmodia“. „În aceşti ani de existenţă a Corului «Psalmodia», s-au scris numeroase articole, studii, cronici de concert şi documente sonore, interviuri. Arhierei şi muzicieni, compozitori şi muzicologi, dirijori, publicişti au dat girul lor competenţei şi perspectivei acestei corale, un model de autenticitate şi valoare artistică. De la data constituirii «Psalmodiei», 21 noiembrie 1988, existenţa şi valoarea ei s-au făcut cunoscute în numeroase lăcaşuri şi aşezăminte de cult, instituţii de artă şi cultură, prin susţinerea unor concerte în ţară şi în străinătate, prin înregistrările audio şi video, ca părtaşă la organizarea unor simpozioane, întâlniri internaţionale de specialitate, la Sibiu, Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Ierusalim şi Tesalonic - Grecia. În aceşti 20 de ani, «Psalmodia» a contribuit la aureolarea unor evenimente culturale şi religioase de excepţie“, a spus prof. Constantin Catrina.

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, prezent la eveniment, a ţinut să precizeze: „Despre Corala «Psalmodia» şi despre dirijorul său, arhidiaconul Sebastian Barbu Bucur, nu poţi vorbi decât cu emoţie şi în duh de rugăciune. Această corală poate fi caracterizată în activitatea ei pe două laturi distincte. Mai întâi, părintele Sebastian a căutat să aducă în repertoriul acestei corale cântările cele mai frumoase ale compozitorilor români. Pe de altă parte, a căutat să pună în valoare textele liturgice ale sfinţilor români, începând cu Sfântul Apostol Andrei, părintele duhovnicesc la tuturor românilor. Creaţiile sonore ale formaţiei «Psalmodia» nu sunt doar elemente artistice, ci sunt adevărate mărturisiri muzicale de credinţă, care înalţă pe om în zările cele mai înalte şi unesc sufletul şi inima omului cu locul unde petrec sfinţii. Am fost printre primii membri fondatori ai acestei formaţii şi cunosc pasiunea, talentul şi dăruirea maestrului Sebastian Barbu Bucur. Cuvintele ar fi prea sărace pentru a exprima o activitate atât de laborioasă. De fiecare dată când asculţi cântările şi când la pupitru se află maestrul Bucur, eşti transpus într-o altă lume, care are numai dimensiuni spirituale“.

„Slujirea lui Dumnezeu prin muzică mi-a adus prea multe bucurii“

„Când vorbim despre muzică, deseori gândul ne duce tocmai la izvorul ei limpede şi cristalin. Nu ne este greu să înţelegem că muzica răscoleşte toate sentimentele şi că, după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor. Când pe român îl cuprinde evlavia şi dorul de Dumnezeu, paşii lui se îndreaptă către casa lui Dumnezeu pentru a auzi sau pentru a cânta el însuşi cântări duhovniceşti. Aici va înţelege că muzica psaltică sau bisericească este arta cea mai liberă şi civilizatoare decât toate surorile sale. Aşa a înţeles şi Ghelasie Basarabeanul, protopsaltul primei jumătăţi de secol XIX. Suntem bucuroşi să fim cu toţii adunaţi aici pentru a ne face părtaşi la împlinirea a două decenii de când «Psalmodia» este lira Duhului Sfânt întru mângâierea inimilor şi a sufletelor noastre“, a mărturisit Preasfinţitul Părinte Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului.

În cei 20 de activitate, Corul „Psalmodia“ s-a constituit într-o punte de legătură între universitate şi Biserică, între exigenţele intonării şi tăria rugăciunii.

Prof. univ. dr. Dan Buciu, rectorul onorific al Universităţii Naţionale de Muzică, a apreciat parcursul activităţii formaţiei ca fiind o „adevărată misiune apostolică“, desfăşurată sub supravegherea arhidiaconului Sebastian Barbu Bucur. De asemenea, conf. univ. dr. Nicolae Gheorghiţă a accentuat ideea că opera dirijorului „este un demers ştiinţific de excepţie şi totodată reintroduce în practica muzicală a Bisericii noastre cel mai complet Anastasimatar din câte avem astăzi, cu notaţie cucuzeliană şi hrisantică“.

Nu în ultimul rând, părintele arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian Barbu Bucur, vizibil emoţionat de însemnătatea sărbătorii a mărturisit: „Slujirea lui Dumnezeu prin muzică mi-a adus, de-a lungul vieţii, prea multe bucurii, dar parcă nici una nu este atât de mare ca cea de astăzi. Muzica bizantină pe teritoriul românesc a trecut prin mai multe crize, dar nici una nu a fost ca cea din ‚’50, ’90, şi poate acesta a fost motivul pentru care s-a simţit nevoia unei formaţii de muzică bizantină. Nu este credincios doar cel care slujeşte lui Dumnezeu cu glasul, ci este mai important să fii promotor al muzicii bizantine, să ajuţi pe alţii să facă. Eu nu mai pot acum decât să mulţumesc Preafericirii Sale, care a ţinut să ne onoreze cu prezenţa şi ne-a îngăduit să fim prezenţi acum, aici.“