Puterea credinţei însoţite de rugăciune şi post

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat ieri, 5 august 2018, în Duminica a 10-a după Rusalii, în mijlocul credincioşilor care au participat la Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal din Bucureşti. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat faptul că esenţa pericopei evanghelice de la Matei 17, 14-23, în care se vorbeşte despre minunea săvârşită de Mântuitorul, a vindecării unui lunatic, se poate rezuma în cuvintele: „Credinţa puternică, rugăciunea stăruitoare şi postul jertfelnic alungă pe demoni”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul de învăţătură importanţa credinţei puternice, unită cu rugăciunea şi cu postul, în lupta cu duhurile necurate. „Mântuitorul arată că există o explicaţie a faptului că ucenicii nu au reuşit să alunge demonul din acel copil. Ei aveau credinţă puţină şi nu se aflau în stare de rugăciune şi de post. Evanghelia de astăzi ne arată cât de necesară este credinţa puternică, nu credinţa şovăielnică, îndoielnică sau superficială. Atunci când credinţa este slabă, lucrarea duhovnicească este şi ea slabă. Dar credinţa trebuie însoţită de o stare de smerenie şi de dăruire de sine, şi aceasta este rugăciunea unită cu postul. Demonul nu iese doar pentru că se pronunţă cuvinte asupra lui, ci numai dacă simte că Duhul Sfânt este în omul care-i porunceşte lui, duh necurat, să-l elibereze pe cel posedat. Deci, demonii nu se tem de cuvinte mari, meşteşugite, frumoase, de metafore, ci se tem numai de puterea Duhului Sfânt. Numai Duhul Sfânt Cel bun şi curat poate alunga duhurile rele, necurate (...). Sfântul Grigorie Palama spune că rugăciunea nu e doar lucrarea omului în faţa lui Dumnezeu, ci este şi lucrarea lui Dumnezeu în sufletul omului”, a arătat Părintele ­Patriarh ­Daniel.

„Prin post arătăm că iubim pe Dăruitor mai mult decât toate darurile Sale materiale”

În continuare, Preafericirea Sa a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos îi învaţă pe ucenici că nu este suficient să pronunţe formule de alungare a demonilor, ci este nevoie ca ei să se afle în stare de smerită rugăciune şi jertfelnică postire. „Nu cu forţa fizică a gladiatorului se alungă demonii, ci cu puterea spirituală a postitorului rugător. De aceea, rugăciunea şi postul sunt necesare ca să ne umplem de puterea iubirii milostive, smerite, sfinţitoare şi vindecătoare a lui Hristos”. Referin­du-se la post, Patriarhul României a precizat faptul că acesta nu este obligatoriu, ci este o ofrandă, liber acceptată, adusă de om lui Dumnezeu. „Postul este o jertfă liber acceptată, prin care noi arătăm că iubim pe Dăruitor, pe Dumnezeu, mai mult decât toate darurile Sale materiale. Prin faptul că omul renunţă la hrana materială sau o diminuează, pentru a spori hrana spirituală (rugăciunea, citirea Sfintei Scripturi, participarea la sfintele slujbe etc.), el, de fapt, transformă foamea după cele materiale în foame după Dumnezeu sau foame de Dumnezeu”, a spus Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

În partea a doua a predicii, Patriarhul României a vorbit despre viaţa şi minunile Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, cinstit în Biserica noastră în fiecare an pe 5 august. „Un mare postitor, rugător a fost Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ. A fost canonizat în 1992, la 12 ani de la descoperirea moaştelor sale. Părintele Cleopa l-a cunoscut personal. Părintele Patriarh, de vrednică pomenire, Teoctist l-a cunoscut personal, pe când era frate, apoi monah la Mănăstirea Neamţ, în anul 1936 (...). Ce reţinem noi în mod deosebit din viaţa Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ? Reţinem faptul că, deşi nu a avut părinţi, a rămas orfan de mic, Sfântul Ioan Iacob nu a rămas singur, pentru că el, neavând tată şi mamă, a găsit iubirea părintească în rugăciune, şi anume în rugăciunea faţă de Dumnezeu Tatăl şi în rugăciunea fierbinte către Maica Domnului. Deci, a cunoscut iubirea părintească a lui Dumnezeu şi iubirea de mamă duhovnicească a Maicii Domnului. Mai învăţăm de la Sfântul Ioan Iacob că rugăciunea şi postul au fost pentru el starea de veghe duhovnicească. Munca şi studiul au fost îmbinate întotdeauna cu rugăciune şi post şi multă priveghere. De asemenea, mai învăţăm de la el că, oriunde s-a aflat, nu a uitat patria lui. Chiar înainte de moarte a zis: mor cu dorul de a mă întoarce în ţară, adică în România”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai vorbit şi despre ctitoria ridicată în cinstea Sfântului Ioan Iacob, ce se află în curtea Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, biserică ridicată cu ajutorul sfântului în numai trei ani. „În trei ani s-au construit două biserici mari (biserica de la Seminarul Mănăstirii Neamţ şi biserica dedicată Sfintei Teodora de la Sihla, din Mănăstirea Sihăstria). S-a pus piatra de temelie în august 1994 şi ambele biserici au fost sfinţite în 1997 de Sanctitatea Sa ­Bartolomeu, Patriarhul Ecu­menic, la 12 octombrie. Atunci am înţeles cu adevărat cum Sfântul Ioan Iacob s-a îngrijit ca biserica închinată lui să fie zidită într-un timp record”, a spus Preafericirea Sa.

Daruri pentru Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou şi credincioşi

La final, Părintele Patriarh Daniel a oferit pentru Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou mai multe cărți religioase, apărute recent la Editurile Patriarhiei Române, iar credin­cioșilor prezenți iconițe în semn de binecuvântare. De asemenea, pr. Ionuţ-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cuvântul de învățătură și pentru binecuvântare, oferindu-i un buchet de flori.