Recunoştinţa, cel mai firesc sentiment al omului în fața binefacerilor

„Evanghelia Duminicii a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproşi) ne arată că recunoştinţa este firescul demnităţii omului”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit ieri, 15 ianuarie 2017, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale.

Patriarhul României a explicat de ce Mântuitorul Iisus Hristos i-a trimis pe cei 10 leproşi să se arate preoţilor. „În primul rând pentru a arăta că El respectă legea mozaică, respectă tradiţia poporului evreu, iar în al doilea rând, El îi trimite pentru a arăta libertatea oamenilor, de a fi sau de a nu fi recunoscători faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor care îi ajută în situaţii dificile”, a spus Preafericirea Sa. Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu şi faţă de oamenii prin care El lucrează este o stare de decădere spirituală, o stare de dezumanizare. „Omul care nu mulţumeşte pentru binefacerile primite se dezumanizează, se degradează, scade, cade şi decade din punct de vedere spiritual. Cel care Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, aşa cum a făcut-o samarineanul vindecat de lepră, arată starea normală, dar şi multă smerenie. Astfel, putem spune că recunoştinţa este o stare de smerenie şi de sănătate a sufletului, iar nerecunoştinţa este o stare de uitare a binefăcătorului şi de nesănătate a sufletului. Hristos-Domnul pune în contrast recunoştinţa samarineanului cu nerecunoştinţa celor nouă evrei atunci când întreabă: «Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?» (Luca 17, 17). Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că omul nerecunoscător se află într-o stare spirituală nefirească, nedemnă şi nesănătoasă, deoarece recunoştinţa trebuie să fie sentimentul cel mai firesc al omului demn în faţa binefacerii primite de la cineva. Aceşti nouă leproşi care s-au vindecat, dar nu au mulţumit, au uitat prea repede pe binefăcătorul lor, au uitat prea repede că sănătatea pe care au primit-o în mod minunat este un dar al lui Dumnezeu, nu un drept sau un merit al lor”, a evidenţiat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a precizat că, atunci când noi Îi mulţumim lui Dumnezeu, afirmăm demnitatea şi sănătatea noastră sufletească. „Cei nouă leproşi care nu au mulţumit s-au vindecat de lepra trupului, dar nu s-au vindecat şi de lepra sufletului, care este nerecunoştinţa. Învăţăm din Evanghelia de astăzi că este demn şi drept să mulţumim lui Dumnezeu şi oamenilor prin care El ne ajută. De aceea, Biserica a ridicat la rang de Sfântă Taină această stare de mulţumire. Sfânta Euharistie, instituită de Mântuitorul Iisus Hristos pentru viaţa Bisericii, este Sfânta Taină a Mulţumirii sau a Recunoştinţei. Activitatea cea mai demnă, cea mai densă şi cea mai necesară pentru om este recunoştinţa, mulţumirea”, a arătat Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel.
La final, Patriarhul României a explicat de ce trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. „Dumnezeu nu are nevoie de recunoştinţa noastră. Când Îi mulţumim, noi nu Îi adăugăm Lui nimic. Noi avem nevoie să mulţumim lui Dumnezeu! De ce? Pentru că atunci când mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El şi oamenilor prin care El lucrează binele în viaţa noastră, creştem spiritual în iubire şi în generozitate. Omul, ca fiinţă raţională şi relaţională, atunci când mulţumeşte, creşte spiritual prin harul lui Dumnezeu Cel milostiv”, a explicat Întâistătătorul Bisericii noastre.