Reînhumarea osemintelor preoţilor din Parohia Borlovenii Vechi

Vineri, 15 august, în Parohia Borlovenii Vechi, Protopopiatul Băile Herculane, a avut loc slujba Parastasului pentru trei dintre preoţii care au păstorit parohia în urmă cu mai mulţi ani: Iancu Pistrilă, Timotei Borchescu şi Alimpe Aldescu. Sicriele cu rămăşiţele lor pământeşti au fost depuse în biserica parohială în dimineaţa zilei de miercuri, 13 august, după ce osemintele au fost spălate de către preotul paroh cu vin şi untdelemn, conform rânduielii. În toate aceste trei zile au rămas în sfânta biserică, unde au avut loc zilnic slujbe de pomenire şi priveghere, credincioşii arătându-şi recunoştinţa faţă de foştii slujitori ai Altarului, care au avut o contribuţie importantă în păstrarea dreptei credinţe şi a spiritului naţional românesc, fiecare având un aport important în bunul mers al parohiei. În după-amiaza zilei de 15 august, după slujba Parastasului, în sunetul clopotelor şi al cântărilor duhovniceşti, sicriele cu rămăşiţele pământeşti ale preoţilor au fost coborâte în pământul binecuvântat din curtea bisericii, în umbra Altarului pe care l-au slujit. „Eroismul acestor înaintaşi ai noştri trebuie să fie pentru noi cei de astăzi nu doar un subiect istoric de mândrie naţională sau spirituală, ci mai ales un imbold, în conjunctura mondială actuală, de a lupta până la jertfă pentru păstrarea valorilor creştine şi naţionale, într-o lume tot mai secularizată şi îndepărtată de principiile lui Hristos“, a subliniat părintele Petrică Zamela, paroh al Parohiei Borlovenii Vechi.

Preotul Iancu Pistrilă (1878-1866) a păstorit parohia timp de 50 de ani, ctitorind biserica parohială, fiind preot în timpul în care Curtea de la Viena hotărâse dislocarea localităţii Borloveni şi translocarea ei undeva înspre Câmpia Panoniei, din cauza nesupunerii locuitorilor. Localitatea a fost salvată de la mutare datorită intervenţiei generalului Alexandru Guran, originar din această localitate şi un apropiat al împăratului de la Viena.

Preotul Timotei Borchescu (1876-1943) a păstorit parohia în vremurile grele ale dualismului şi legilor antiromâneşti  venite dinspre Budapesta, transformând biserica şi casa sa într-o adevărată şcoală românească şi ortodoxă.

Părintele Alimpe Aldescu (1909-1987),  „chip al blândeţii“, a avut de asemenea o slujire rodnică, însă întreruptă o perioadă din cauza condamnării pe care o suferise, trecând prin temniţele şi abuzurile comuniste ale Aiudului, pentru că susţinuse mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Munţii Banatului. (Diac. Pavel Canea, Darius Herea)