Renaşterea din ruină a bisericii din cartierul Bădălan - Galaţi

▲ Dincolo de depoul de trenuri de la periferia oraşului Galaţi, în mijlocul unui pustiu altădată populat de aşezări omeneşti, în cartierul Bădălan încă mai dăinuie biserica „Izvorul Tămăduirii“ ▲ Sfântul lăcaş a rezistat bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial ▲ Între anii 1986-1987, locuinţele din cartier au fost demolate, iar credincioşii au fost transferaţi în diferite cartiere ale oraşului, parohia desfiinţându-se ▲ A fost reînfiinţată în anul 2004, prin purtarea de grijă a PS Episcop Casian ▲

Acest sfânt lăcaş, zidit din piatră şi cărămidă, aşezat în partea de est a oraşului Galaţi, se află pe un teren necultivat, donat de epitropia „Sf. Spiridon“ din Iaşi. Temelia sfântului lăcaş, cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, a fost pusă la 21 mai 1866, de protopopul Ioan Severin, iar sfinţirea ei a avut loc în anul 1873 de episcopul Melchisedec. Potrivit pisaniei, biserica a fost ctitorită de 30 de credincioşi. Este construită în plan treflat, având o turlă înaltă de 25 de metri, care-i conferă un aspect monumental.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a fost zguduită de bombele care cădeau prin apropiere. Cu toate acestea, a rezistat.

Între anii 1986-1987, a început demolarea locuinţelor din cartier, iar credincioşii au fost transferaţi în mod abuziv în diferite cartiere ale oraşului, parohia desfiinţându-se. Până în 2004, în această biserică s-a slujit foarte rar. Întrucât astăzi, în jurul bisericii, nu mai locuiesc decât foarte puţini credincioşi, s-a profitat de acest lucru, zona devenind depozit de moloz, resturi de fier vechi etc.

Deşi în împrejurimi totul a fost dărâmat, prin grija şi cu binecuvântarea PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, biserica a rămas şi de data aceasta în picioare, dăinuind până astăzi.

Reînfiinţarea parohiei

La 9 februarie 2004, s-a reînfiinţat parohia „Izvorul Tămăduirii“, cu cca. 100 de familii, iar misiunea de a organiza din nou această comunitate i-a revenit preotului Vasile Călieanu. Când a ajuns, în aceste locuri nu era nici gard, totul era lăsat de izbelişte, pe aici păşteau animalele, iar stuful şi ierburile sălbatice creşteau în neştire. „Cartierul acesta a fost demolat de Ceauşescu şi oamenii au fost strămutaţi în Galaţi, iar atunci, parohia respectivă a rămas fără credincioşi. Biserica nu a mai avut nici preot, pentru că lipseau enoriaşii. Şi astăzi cea mai mare problemă este lipsa credincioşilor. Noi ne bucurăm însă că, dacă la început veneau în jur de cinci-şase la slujbă, acum sunt mai mulţi“, ne-a spus pr. paroh. Parohia a avut două case parohiale şi alte anexe gospodăreşti, însă astăzi doar una dintre ele mai există, şi necesită, ca şi biserica, reparaţii.

În anul 2004, cu ajutorul unor sponsori generoşi, s-a reuşit tencuirea exterioară, precum şi împrejmuirea cu gard a bisericii. S-au efectuat apoi lucrări de strictă necesitate, cum ar fi înlocuirea gardului de beton din faţa bisericii cu altul din fier forjat şi repararea trotuarului din stradă, igienizarea interioară a bisericii, vopsirea catapetesmei şi a mobilierului, reconstruirea treptelor de la intrare cu mozaic veneţian, precum şi betonarea suprafeţei de 150 mp, din spatele bisericii, pentru evitarea infiltraţiilor de apă. Biserica nu a fost niciodată pictată, pereţii sunt impodobiţi doar de nişte icoane a căror începuturi s-au pierdut în negura timpului.

Lucrările de restaurare continuă, iar preotul paroh şi-ar dori să facă o fântână în curtea bisericii, care să simbolizeze Izvorul Maicii Domnului, o troiţă şi un muzeu cu icoanele vechi din biserică, însă toate acestea depăşesc veniturile parohiei. „Noi am vrea să facem mult mai multe, dar nu avem fonduri. Acum două luni am primit de la Primăria Galaţi 20.000 de lei pe care i-am şi folosit deja pentru înlocuirea unei duşumele putrede. Aş vrea să fac şi un azil de bătrâni, dar, momentan, asta ne depăşeşte“, a adăugat părintele Călieanu.