Românii din Milano cinstesc moaștele Sfântului Ambrozie

Toți locuitorii orașului Milano, fie ei credincioși ai unor diverse tradiții religioase sau oameni mai puțin interesați de viața spirituală, așteaptă sărbătoarea Crăciunului. Înainte însă de Marele Praznic al Nașterii Domnului, credincioșii din comunitatea românească de aici au înălțat rugăciuni Sfântului Ierarh Nicolae, în ziua de 6 decembrie, pentru ca a doua zi să i se închine Sfântului Episcop Ambrozie de Milano, prăznuit de Biserica Ortodoxă la 7 decembrie. Fiind un strălucit predicator, cuvintele sfântului erau considerate „dulci ca mierea”.

Zonele centrale ale metropolei Milanului sunt frumos împodobite cu globulețe, steluțe, lumini ce creează o atmosferă feerică. Seara, când se lasă ceața mai groasă și nu se vede bine conturul clădirilor, luminile par agățate de toartele cerului. Pe străzi, lume multă, care caută frenetic mari magazine, prăvălii cu jucării, librării cu cărți pentru copii. Toți locuitorii acestui oraș de acum multietnic, multicultural și multireligios, deci și credincioșii diverselor tradiții religioase și chiar cei mai puțin interesați de viața spirituală, așteaptă sărbătorile de Căciun. Acestea sunt precedate de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei, ale cărui sfinte moaște se află în catedrala omonimă din Bari, și de sărbătoarea Sfân­tului Episcop Ambrozie de ­Milano.

Teatrul Scala din Milano aduce la cunoștința publicului că în seara sărbătorii Sfântului Ambrozie va fi prezentat spectacolul Andrea Cheniér sub conducerea lui Riccardo Chailly, cu regia lui Mario Martone. Biserica de aici se nu­mește „ambroziană” pentru că Sfântul Ambrozie i-a pus o pecete de neșters. Sfântul Ambrozie a rămas în conștiința cre­din­cio­șilor ca eminent avocat ce provenea dintr-o importantă familie romană din Trever, Galia, devenind guvernator al provinciei cu sediul la Milano. În această calitate a rezolvat tensiunea dintre partida arienilor și cea a orto­docșilor. În anul 374, după trecerea la cele veșnice a Episcopului Auxențiu de Milano, cele două curente intră în conflict din cauză că fiecare dintre ele dorește să aleagă ca episcop succesor un reprezentant al său. Biograful său Paulin istorisește că în timpul alegerii episcopale, confruntarea dintre cele două grupări devenise atât de violentă, încât Ambrozie, în calitate de reprezentant al autorității politice, merge personal în biserică, spre a stabili pacea. La apariția sa s-a făcut li­niș­te și s-ar fi auzit o voce, după tradiție a unui copil, exclamând „Ambrozie să fie episcop!” Considerându-se nepregătit pentru o astfel de demnitate, Ambrozie încearcă să fugă, dar este determinat să accepte scaunul episcopal.

Zel pastoral

Ca episcop, Ambrozie se distinge printr-o credință profundă și înaltă cultură. A fost autor a mai multe opere de liturgică, morală și teologie, apărător al cre­din­ței ortodoxe în fața arienilor și a păgânismului roman, care manifestă ultimele semne de vitalitate. A fost un iscusit predica­tor, vorba sa fiind considerată „dulce ca mierea”, un misionar care a adus la credință pe Augustin, unul dintre marii repre­zen­tanți ai Bisericii Occidentale, împreună cu Ambrozie însuși, cu Fericitul Ieronim și cu Papa Grigorie cel Mare.

Istoria consemnează zelul său pastoral, care îl determină să implice pe credincioși în cântarea liturgică și să ceară tuturor o viață conformă cu învățătura creștină. Chiar și împăratului Teodosie I îi cere să facă peni­tență publică din cauză că în anul 390 a ordonat masacrarea populației din Tesalonic.

Născut după unii în anul 334, iar după alții în 340, Sfântul Ambrozie trece la viața veșnică în ziua de 4 aprilie 397, dar nu este sărbătorit în ziua morții, ci pe 7 decembrie, ziua hirotoniei sale ca episcop, în anul 374. Din anul 835, moaștele sale se află în cripta de sub altarul bazilicii romanice ce-i poartă numele, împreună cu cele ale Sfinților Protasie și Ghervasie, pe care el însuși le-a descoperit și pe care le-a așezat în biserica pe care a construit-o. Moaștele sale se bucură de o deosebită venerare și din partea grupurilor de creștini ortodocși care fac pelerinaje la bisericile din orașul Milano.

Păstrarea credinței ortodoxe

Nu departe de bazilica Sfântului Ambrozie, pe strada Edmondo De Amicis, în Biserica Santa Maria della Vittoria, se află, din anul 1996, Parohia Ortodoxă Română „Pogorârea Duhului Sfânt”, înființată în 1975. Este prima parohie a Patriarhiei Române în Italia, aprobată de Preafericitul Patriarh Justinian Marina. În biserică este instalată o frumoasă catapeteasmă executată în zona Neamț, cu icoane pictate de grupul Bratiloveanu de la Suceava, binecuvântată de Preafericitul Patriarh Teoctist, în anul 2002. Pereții bisericii sunt împodobiți cu icoane ale sfinților români din toate regiunile istorice ale țării. Dar particularitatea parohiei constă în faptul că este un punct de refe­rință pentru fiii neamului românesc de pe aceste meleaguri, care contribuie la progresul economic și spiritual al societății italiene. Îi menține în credința ortodoxă, îi ajută să păstreze limba și identitatea lor specifică și favorizează integrarea firească în țara în care trăiesc.

În dimineața zilei de 6 decembrie, creștinii noștri au participat la slujba Sfântului Nicolae, a cărui icoană este cea mai venerată din biserică, iar în seara aceleiași zile, preotul paroh a fost invitat în bazilica Sfântului Ambrozie să asiste la Vecernia hramului, oficiată de Arhiepiscopul catolic Mario Enrico Delpini. La această slujbă participă, de obicei, și autoritățile politice, civile și militare, în fața cărora arhiepiscopul adresează „cetății” un cuvânt solemn. Azi, în ziua Sfântului Ambrozie, comunitatea ortodoxă română milaneză participă la Sfânta Liturghie, la sfârșitul căreia se închină la părticica de moaște a sfântului, primită de la Cardinalul Dionigi Tettamanzi.

Sărbătorile Sfinților Nicolae și Ambrozie unesc creștinii orientali și occidentali în venerarea sfinților comuni ai Bisericii nedespărțite. Apărătorilor credinţei şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, Sfinților Ierarhi Nicolae și Ambrozie, episcopi ai cetăţilor Mirei Lichiei și Mediolanului, cântări de laudă să le aducem, ca unora care au luptat pentru apărarea dogmelor celor sfinte şi au biruit ereziile. Cu toţii într-un glas, să le cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Nicolae și Ambrozie, mari ierarhi ai Bisericii!

Activitățile Parohiei Ortodoxe Române din Milano

În decursul celor peste 40 de ani de existență, parohia de aici a desfășurat o deosebită activitate pastorală, culturală și ecumenică, sub arhiereasca purtare de grijă a ierarhilor canonici români: Lucian Florea, Adrian Hrițcu, Serafim Joantă (ca locți­i­tor), Iosif Pop și, din 2018, Siluan Șpan, primul Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Semnificativă este activitatea misionară a parohiei și a preotului său paroh, care a organizat 35 de parohii, obținând aprobarea ierarhilor și numirea de preoți pentru ele.
Credincioșii participă cu deosebită bucurie și la activitățile culturale. Parohia a organizat în prestigioasa bazilică San Marco din Milano o serie de concerte de muzică clasică cu Orchestra dell’Amicizia, formată prin colaborarea unui grup de artiști români și italieni, apreciate de publicul milanez.

Prețioasă este și activitatea ecumenică a parohiei și a parohului său în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Milano, a Secretariatului Activități Ecumenice, a Institutului de Studii Ecumenice din Veneția; contribuie la cunoașterea credinței, Liturghiei și spiritualității ortodoxe românești și la crearea unor bune relații cu Biserica Ambroziană, cu celelalte biserici ortodoxe și evanghelice, precum și cu alte religii din oraș.