Rostul vieţii omului pe pământ

Cea de-a 21-a carte a Vechiului Testament poartă numele de Ecclesiastul. În cele ce urmează, pr. dr. Petre Semen, profesor la Catedra de Vechiul Testament, în cadrul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne oferă câteva dintre semnificaţiile titlului cărţii, urmând ca, în ediţiile viitoare ale ziarului nostru, acelaşi părinte profesor să ne aducă informaţii despre autorul, respectiv împrejurările în care a fost scris Ecclesiastul.

Titlul cărţii Ecclesiastul din Vechiul Testament în limba ebraică este: Dibre Qohelet ben David melek biruşalaim â Cuvintele lui Qohelet, fiul lui David, rege în Ierusalim. Cuvântul Qohelet pe care Septuaginta îl redă prin Ekklhsiastc, iar Vulgata lui Ieronimus prin Eclesiastes, termen pe care-l întâlnim în majoritatea limbilor europene, s-a tradus prin: acela care vorbeşte într-o adunare. Termenul este un participiu activ, Qal de la verbul qahal â el a adunat, iar ca substantiv, deşi este la participiu feminin singular, ar avea sensul de adunare, congregaţie, dar capitolul 7, 27 îl traduce prin: predicatorul sau convocatorul unei adunări ¹.

Totuşi, termenul este destul de derutant, deoarece, având de-a face cu o formă feminină, ar fi trebuit ca, mai departe, să se fi tradus cu fiica regelui David, ceea ce este cu totul exclus. Termenul în sine poate desemna şi o persoană legată de o comunitate sau congregaţie ori chiar cel care este desemnat de aceasta printr-un oficiu aparte. În cazul de faţă, s-ar putea traduce literar prin predicatorul sau cel care se adresează unei adunări. Substantivul Qohelet se foloseşte de vreo şapte ori în text, dar niciodată, în vreo altă carte biblică, cu sensul de Ecclesiastul în greaca veche, adică Predicatorul (cap. 1, 1, 12; 7, 27; 12, 8-10), şi de aici s-a dat şi titlul cărţii (Ecclesiastul) ².

Titlul, într-adevăr, se justifică de cuprinsul cărţii în sine, alcătuite exclusiv din învăţături expuse iniţial verbal şi, mai apoi, fixate în scris. Unii consideră că, de fapt, titlul cărţii Qohelet, pe care-l traduc cu căpetenia adunării, ar fi autorul însuşi. ³

Textul cărţii nu urmează o ordine precisă, ci dezvoltă, uzând de o mulţime de maxime, tema semnificaţiei vieţii omului pe pământ. Autorul, presupunând că se află spre finalul vieţii şi, prin urmare, cu multă experienţă, se întreabă ce folos are omul din toată truda lui sub soare sau, altfel zis, dacă viaţa mai merită a fi trăită. Pentru a da un răspuns cât mai convingător, sugerează că nu face decât trimitere la învăţăturile trase din propria sa experienţă de viaţă, ajungând, în cele din urmă, la concluzia că, de fapt, totul este deşertăciune (cap. 1, 14) şi goană după vânt. Într-adevăr, în textul Ecclesiastului se pare că avem de a face cu un om ajuns la un fel de ananghie, care nu-şi mai găseşte, la un moment dat, nici un rost în viaţă şi totul i se pare întuneric şi lipsit de orice sens. El nu-şi exprimă dezamăgirea doar faţă de o etapă a vieţii, ci are în vedere deşertăciunea vieţii aproape în toate etapele sale, cu foarte mici excepţii. Când rosteşte cuvintele: deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune sub soare, vrea să exprime un superlativ. De notat că, în ebraica veche, amplasarea unui substantiv ori adjectiv unul după altul exprimă tocmai superlativul (cap. 1, 2, 14 etc.). Repetiţia a două substantive ori adjective pentru a reda superlativul se mai întâlneşte şi în alte cărţi biblice; a se vedea: Qodeş Qodaşim ;Sfânta Sfintelor; Cântarea Cântărilor etc. Faţă de pesimismul căruia îi dă glas prin utilizarea de 29 de ori a substantivului „deşertăciune“, abia se întrevede o notă de optimism prin referirea de câteva ori şi la anumite valori şi bucurii ale vieţii, numai că, din context, rezultă că protagonistul cărţii a primit mult mai puţin decât, probabil, ar fi aşteptat⁴ de la viaţă, iar acesta poate fi icoana oricărui muritor şi călător vremelnic prin această viaţă, neaşteptat de plină de contradicţii şi surprize.

1. Vezi: Benjamin Davidson, Samuel Bagster sons Ltd, The Analytycal Hebrew and Chaldee Lexicon, Ltd 72, Marylebone Lane, London, 1975, p. 655;

2. Vezi: Roland E. Murphy, O. Carm, Qohelet, în Grande Commentario Biblico, a cura di Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, Brescia-Queriniana, 1973, p. 683;

3. Alfred Kuen, 66 în una - o micã enciclopedie biblică, Editura Casa Literaturii Creştine, Sibiu, 1997, p. 95;

4. Deception, în Vocabulaire de Théologie Biblique, publié sous la direction de Xavier Leon-Dufour et de Jacques Duplacy, Augustin George, Pierre Grelot, Jacques Guillet, Marc Françoise Lacan, Sixiéme Edition, Les Editions du Cerf, Paris, 1988, p. 251.