Prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a început pe Colina Patriarhiei luni, 26 octombrie, când au fost săvârşite slujba Vecerniei unită cu Litia şi cea a Privegherii de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a evocat viaţa smerită a Sfântului Cuvios, care însă a fost încununat de Dumnezeu cu multă cinste.
Luni, 26 septembrie, la ceas de seară, a început pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care de aproape un sfert de mileniu ocroteşte Catedrala Patriarhală, Capitala ţării noastre şi pe locuitorii ei prin sfintele sale moaşte. Rugăciunea vesperală a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor restrâns de slujitori ai Catedralei Patriarhale. La sfintele slujbe au participat aproximativ 200 de credincioşi din Capitală, care au ocupat locurile desemnate din zonele delimitate aflate în faţa Altarului de vară al sfântului locaş. Totodată, pe tot parcursul zilei, precum şi în timpul serviciului divin, mulţime mare de pelerini, în deplină ordine şi respectând normele de distanţare recomandate, au luat binecuvântare de la Sfântul Cuvios Dimitrie, prin închinarea la sfintele sale moaşte aşezate în „Baldachinul Sfinţilor”.
După slujba Vecerniei, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre viaţa simplă şi smerită a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care o vreme a fost păstor, asemănându-l cu alţi bărbaţi sfinţi care au fost chemaţi de Dumnezeu de la turme pentru a vesti cuvântul Său în lume.
„Între sfinţii care s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu, în chip minunat strălucesc cei care şi-au vărsat sângele în timpul persecuţiilor, martirii, dar şi cei care au mărturisit credinţa în cei 2.000 de ani în aceste locuri. Apoi ierarhii, cuvioşii, pustnicii, domnii, cei care au avut inimă bună, dar şi foarte mulţi oameni simpli, curaţi cu inima. Între aceştia, desprindem chipul luminos al Sfântului Cuvios Dimitrie. Acest călugăr şi păstor a strălucit prin frică de Dumnezeu, prin tăcere, prin rugăciune, prin îndreptarea întregii sale vieţi, a nădejdii pe care a avut-o doar către Dumnezeu, necunoscând pe nimeni important pe care să se bizuie. El poate fi înscris între cei care au fost chemaţi de Dumnezeu de la turma necuvântătoare şi care au devenit oameni importanţi: profeţi, regi ai lui Israel. Este destul să amintim de Avraam, cel binecuvântat cu turme multe, de regele şi prorocul David, de Amos sau de Ioachim cel Drept, despre care tradiţia ne spune că adesea aducea la Templu jertfă lui Dumnezeu din turmele pe care le avea şi făcea multă milostenie. În vremea naşterii Mântuitorului, păstorii s-au bucurat împreună cu îngerii, în timp ce nimeni nu a primit-o pe Fecioara Maria. Aşadar, păstorii s-au bucurat de daruri negrăite, cum s-a bucurat şi păstorul cel smerit din satul Basarabi. După o viaţă simplă, de o sensibilitate ieşită din comun, pentru canonul aspru luat pentru păcate săvârşite fără voie, pentru simpla păşire peste un cuib de păsări ascuns în iarbă, pentru dragostea arătată faţă de Dumnezeu şi de întreaga creaţie, Dumnezeu l-a preaslăvit, iar trupul său avea să fie descoperit în chip minunat între două stânci, în apa Lomului. Lumini deasupra apei şi glasuri îngereşti au arătat locul unde era aşezat omul lui Dumnezeu, iar de acolo Sfântul Dimitrie avea să vină în cele din urmă la Bucureşti, în ţara în care domnii arătaseră dragoste faţă de umilul sat în care el se născuse şi se nevoise”, a spus Preasfinţia Sa.
Totodată, ierarhul a subliniat importanţa cultului acestui sfânt cuvios pentru ţara noastră şi în special pentru Capitală: „Sărbătoarea de astăzi ne arată că Dumnezeu nu uită să răsplătească celui care îşi pune nădejdea în El şi ne îndeamnă şi pe noi, la rândul nostru, să o facem. Sfântul Cuvios Dimitrie se adresează bucureştenilor şi tuturor celor care îl cinstesc şi îi îndeamnă, deopotrivă, să facă cele bune, el rugându-se pentru toţi. De aceea, în urmă cu 70 de ani, vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Justinian a hotărât generalizarea cultului Sfântului Cuvios Dimitrie, iar cinci ani mai târziu, la 27 octombrie 1955, prin solemnităţi deosebite la care au participat ierarhi români şi străini, s-a făcut proclamarea solemnă a canonizării unor sfinţi foarte iubiţi, între care şi Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. În această zi de sărbătoare aducem şi noi pioasă cinstire sfântului ocrotitor, rugându-l să păzească această cetate a Bucureştilor şi pe toţi cei care îl cinstesc cu evlavie”.
Cântările de laudă aduse Sfântului ocrotitor al Bucureştilor şi răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, într-o formulă restrânsă, dirijat de părintele arhidiacon Mihail Bucă.
.jpg)
