Rugăciune și recunoștință la un veac de la adormirea Episcopului Nifon Niculescu

Sâmbătă, 18 martie, în ajunul Duminicii Sfintei Cruci, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârșit slujba Parastasului, urmată de sfințirea crucilor și a plăcilor comemorative de la mormântul-cenotaf din cimitirul Bellu, unde a fost înmormântat, la 1 martie 1923, Episcopul Nifon al Dunării de Jos. În prezent, osemintele ierarhului se află în Catedrala Arhiepiscopală din Galați, unde au fost strămutate în 2021.

După momentele de rugăciune, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a adresat preoților și credin­cioșilor prezenți un cuvânt în cinstea ierarhului comemorat: „În urmă cu câțiva ani, Arhiepiscopul Dunării de Jos, aflând că aici, în cimitirul Bellu, se află osemintele unuia dintre păstorii acestei eparhii, care în vremuri grele s-a ostenit și a ctitorit acolo, s-a străduit să strămute osemintele lui din acest loc și să le așeze în catedrala pe care acesta a terminat-o și a sfințit-o în vremea Primului Război Mondial. De atunci, atât în Arhiepiscopia Bucureștilor, prin purtarea de grijă și binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cât și în Arhiepiscopia Dunării de Jos, au fost organizate slujbe de pomenire și momente de cinstire a Episcopului Nifon Niculescu. Ne aducem acum aminte de el, la împlinirea a o sută de ani de la trecerea sa din această viață. Un ierarh care a strălucit în chip deosebit, dăruit cu multe virtuți. Un foarte bun liturghisitor, iubitor al muzicii psaltice, ctitor, dar, mai ales, mărturisitor al credinței, suferind câțiva ani, în urma unui atentat pus la cale de bolșevici în Senatul României, în anul 1920. Atunci au murit trei oameni, iar trei au fost răniți. Dintre cei trei senatori de drept, doi erau ierarhi, slujitori ai Bisericii: Episcopul Roman Ciorogariu de la Oradea și Episcopul Nifon al Dunării de Jos. De atunci până la trecerea sa către Domnul, Episcopul Nifon a suferit mult: spitalizări, trei operații, toate însă cu nădejdea că Dumnezeu îi va răsplăti bogata sa activitate”.

Ierarhul a vorbit şi despre legătura Episcopului Nifon cu Biserica Dobroteasa, care a organizat acest moment de pomenire: „Ctitorul și cel care a sfințit Biserica Dobroteasa, Mitropolitul Ghenadie Petrescu, l-a recomandat pe preotul Nicolae Niculescu, care a devenit monah la Mănăstirea Cernica, în 1895, să fie arhiereu, ridicându-l la treapta arhierească și slujind o vreme ca arhiereu-vicar […], iar din anul 1909 până în 1922, Episcop al Eparhiei Dunării de Jos, care era foarte întinsă, cuprinzând atunci șase județe: Covurlui, Brăila, Tulcea și Constan­ța, dar și alte două din Cadrilater. O lucrare deosebită, ceea ce vădește că acest slujitor al Bisericii, care și-a pierdut preoteasa la două zile după hirotonia întru preot, care a slujit în cele mai cunoscute biserici ale cetății Bu­cureștilor - la Kretzulescu şi în Biserica Albă de pe Calea Victoriei - și care a fost un foarte priceput ostenitor al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei, cum se numea atunci, a devenit, apoi, mare ctitor la Dunărea de Jos, terminând catedrala eparhială, dar și restaurând, în vremuri grele, două dintre cele mai cunoscute mănăstiri ale Dobrogei: Celic-Dere și Cocoș și, de asemenea, alte multe lăcașuri de cult”, a spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

O altă biserică din apropiere, „Buna Vestire”-Belu, a fost edificată pe un teren donat de Episcopul Nifon al Dunării de Jos, cu puțin timp înainte de moarte: „Și această biserică bucureșteană îl pomenește printre ctitori. Deosebit de semnificativă este atenția pe care unii cercetători și istorici mai tineri ai Bisericii Ortodoxe Române o arată Episcopului Nifon, acum, la mulți ani după trecerea sa către Domnul. Descoperirea mormântului său, apoi rescrierea sau completarea biografiei episcopului, numeroasele texte care au apărut atât în cotidianul Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, cât și în alte locuri, ne arată că faptele ­bune constituie mereu un izvor de inspirație, că Dumnezeu descoperă chiar după mulți ani acestea, prin oameni care iubesc Biserica. Odată cu descoperirea mormântului Episcopului Nifon în acest cimitir, au mai fost identificate încă alte nouă morminte ale unor ierarhi care odihnesc aici. […] Toți aceștia așteaptă aici ziua cea mare a învierii și poate că unii dintre ei se vor întoarce, prin rânduiala lui Dumnezeu, în locurile unde au slujit ca ierarhi. Aproape toți, în vremuri deosebit de grele. De aceea, împreună cu preoții Protoieriei Sectorului 3, părintele protoiereu, cu părinții de la Biserica Dobroteasa și cu credincioșii acestei parohii, împreună cu domnul Ionuț-Daniel Barbu și cu toți cei care cinstesc memoria acestor slujitori ai Bisericii, înălțăm smerită rugăciune în această zi care anunță primăvara și Învierea, pentru odihna adormitului întru Domnul, Episcopul Nifon Niculescu. Știm, cu sigu­ranță, că Dumnezeu nu uită să răsplătească orice faptă bună. Și nădăjduim că, în liturghia sa, din ceruri, Episcopul Nifon nu îi va uita pe cei care îi cinstesc memoria, pe cei care, aflân­du-se în locurile unde a slujit și el atunci, dovedesc râvna pe care a avut-o și el”.

Eveniment comemorativ în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi

Important de precizat este faptul că manifestările comemorative prilejuite de centenarul trecerii la cele veșnice a ierarhului s-au ținut încă de la sfârșitul lunii februarie, marcându-se exact ziua plecării din această lume.

Astfel, duminică, 26 februarie 2023, în pragul pășirii în Sfântul și Marele Post al Învierii Domnului, după săvârșirea Sfintei Liturghii în catedrala din Galați, a avut loc pomenirea Episcopului Nifon Niculescu la 100 de ani de la adormirea în Domnul. Prin grija din timp a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, evenimentul a fost împodobit cu sfin­țirea ultimelor lucrări de restaurare realizate la lăcașul-catedrală, anume pictarea diaconiconului, zugrăvirea portretelor familiilor regale ctitore - Carol și Elisabeta, Ferdinand și Maria - la intrarea în pronaos, refacerea treptelor de acces în biserică și a coloanelor din pridvor. În acest chip, haina înnoitoare a restaurării a fost pusă în relație cu înnoirea memoriei Episcopului Nifon, care în urmă cu 106 ani târnosea catedrala de la Dunăre, de o rară frumusețe arhitectonică.

În acea „duminică a iertării”, o zi cu însemnătate duhovnicească și istorică, Părintele Arhiepiscop Casian a rostit un cuvânt de învăţătură: „Cununa tuturor virtuților pe care ne-o oferă Mântuitorul Iisus Hristos, prin iertarea noastră, a tuturor, se odihnește în inimile și în sufletele iertătoare. Așa, prin iertare, călătorim mai ușor prin «ușile pocăinței» și găsim comoara cea mai apropiată de noi, care este fratele și semenul nostru reconciliat, împăcat. În împăcare sfântă, slujitori și credincioși, ne-am recules în fața memoriei Episcopului Nifon Niculescu, exact la 100 de ani de când a închis ochii în lumea aceasta, ca să-i deschidă dincolo, din prea marea iubire pentru catedrala pe care a sfințit-o în 6 august 1917, și care l-a primit înnoită după 100 de ani, iar el, cu inimile noastre recunoscătoare prin rugăciune, va sluji în continuare în ceata de sus pentru binele slujitorilor pe care i-a iubit atât de mult și pentru mai multă armonie, căci a fost un neîntrecut slujitor, compozitor, adăugându-se între cei mai de frunte ierarhi compozitori și slujitori ai armoniilor de la strană și de la Altar”.

O biografie impresionantă

De-a lungul veacului scurs de la plecarea din această lume a ierarhului Nifon Niculescu (1860-1923), fără îndoială că numele său a fost purtat în rugăciunile de la jertfelnicul catedralei chiriarhale din Galați, precum și de la altarele bisericilor mănăstirești și parohiale mai vechi din ținutul Dobrogei, de la Dunăre și până la mare, cât se întindea Eparhia Dunării de Jos în vremea sa. Unele dintre aceste lăcașuri, astăzi cuprinse în județele Galați, Brăila, Tulcea, ori Constan­ța, îl au și ca ctitor, așa cum a fost la catedrala eparhiei. Aici a preluat șantierul de la vrednicul său înaintaș, Episcopul Pimen Georgescu, sfințind splendidul lăcaș, de refe­rință în arhitectura eclesială românească, în ajunul Marii Uniri, la praznicul Schimbării la Față din anul 1917.

Deși părintește și cu multă râvnă misionară legat de eparhie, de catedrala târnosită, de preoțimea și credincioșii ținuturilor dobrogene, vitregia istoriei l-a despărțit de toate acestea deodată și nefiresc, prin ceva ce foarte rar s-a întâmplat la noi pe timp de pace generală: un atentat terorist înfăptuit în Senatul României Mari, în decembrie 1920, în urma căruia au murit Demetriu Radu, Episcop greco-catolic, un alt senator - Spirea Gheorghi și ministrul jus­tiției, Dimitrie Greceanu. Episcopii ortodocși Nifon Niculescu și Roman Ciorogariu, precum și pre­ședintele Senatului, generalul Constantin Coandă, tatăl marelui pionier al aviației, Henri Coandă, au fost grav răniți.

Episcopul Nifon avea să treacă prin mai multe operații, să se retragă din scaun, să ducă crucea unei grele paralizii și să se stingă prematur, la vârsta de 62 de ani, ca o victimă întârziată a acelei explozii plănuite din rațiuni politico-ideologice în vederea destabilizării statului, abolirii monarhiei și instalării regimului comunist mai devreme cu un sfert de veac decât avea să se petreacă în cele din urmă. Tocmai de aceea, se poate spune că Episcopul Nifon al Dunării de Jos este chiar de la început un simbol și o lumină a jertfei ne­număraților noștri martiri ce aveau să urmeze în perioada 1947-1989.

Roadele Anului comemorativ 2021

Ierarhul, fost distins preot la Biserica Albă - Popa Dârvaș de pe Calea Victoriei, având un fiu muzician și două nepoate în Capitală, a rămas cu mormântul în Bucu­rești, la cimitirul Bellu. Aici, locul său de odihnă nu a fost dat uitării niciodată. După mai mulți ani a venit o vreme specială de pomenire a celor adormiți în Domnul - Anul comemorativ 2021 în Patriarhia Română, cu pătrunzătoare valențe anamnetice proiectate spre înain­tași. Pe parcursul anului comemorativ amintit, între numele aduse la lumina pomenirii prin rugăciune și a cinstirii prin recunoştinţă într-un chip aparte, s-a numărat și cel al Episcopului Nifon Niculescu, reușindu-se strămutarea osemintelor sale prin bunăvoința Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin strădania Înaltprea­sfințitului Părinte Casian și, suntem încre­dințați, prin însăși dorința ierarhului, de a reveni cu trupul în eparhia sa, între zidurile catedralei desăvârșite și sfințite prin grija și mâinile sale. Și, iată, toate acestea se împlineau cu puțin înainte de adunarea anilor într-un veac de la trecerea sa la Domnul!

Mergând pe firul admirabil al anilor comemorativi, ca o tradiție de acum în viața Bisericii Ortodoxe Române, observăm că între anul cinstirii celor adormiți în Domnul, în care au fost dobândite osemintele de către Arhiepiscopia Dunării de Jos, și anul prezent, dedicat imnografilor și cântăreților bisericești, între care Episcopul Nifon are loc de cinste, stă la mijloc Anul omagial al rugăciunii, o vreme ce nu putea fi decât foarte fertilă și roditoare în lucruri și lucrări bune. Așadar, între evenimentul strămutării din 2021 și cel al centenarului din 2023, este rugăciunea, cea prin care Dumnezeu dă viață vieții noastre personale și eclesiale, și face vii inclusiv evenimentele comemorative, istorice, ale Bisericii. Întocmai putem mărturisi că au fost toate cele împlinite în lucrarea de comemorare a ierarhului, de la identificarea mormântului din Bellu, așezarea rămă­șițelor pămân­tești în cripta din pronaosul catedralei și până la prezenta serbare a centenarului adormirii sale în Domnul. Semnificativ și cu o valoare culturală deosebită mai este și faptul că ierarhul Nifon a inclus în cartea sa de muzică bisericească (1902) versuri din poezia „Mai am un singur dor”, ce au fost interpretate pentru întâia oară ca imn funebru, la înmormântarea poetului nostru na­țional. Și tot Episcopul de la Dunăre era apreciat de marele A.D. Xenopol, în octombrie 1911, pentru binecuvântarea celui dintâi monument din țară închinat lui Mihai Eminescu: „Cinste vouă, gălățenilor. A fost sfințit în fervoarea rugăciunilor Preasfin­țitului Nifon al Dunării de Jos”.

„Suflet românesc”

Peste timp, una dintre mărturiile cordialității credinței și a dorului cu care a fost primit la Galați Episcopul Nifon în anul 2021 a fost pusă în versuri, sub titlul „Suflet românesc”, după cum urmează: „Abundă Catedrala de pașnică lumină,/ Divinul cor de îngeri cu oamenii-mpletesc/ În Sfânta Liturghie o tainică cunună/ S-o înalțe către ceruri din suflet românesc./ O, pacea Ta adâncă, Mântuitorul meu,/ Cuprinde Catedrala cu miros de tămâie.../ Se-adună-n rugăciune dor mult de Dumnezeu/ Iar sufletul, în taină, se face o cățuie./ Acasă-n Catedrală, la Dunărea de Jos,/ Episcopul durerii și-a pașnicei iubiri/ A-nsuflețit în taină pe orice credincios/ Ce-a-ntâmpinat cortegiul duioasei reveniri./ Întreaga Catedrală a rezonat cu dânsul/ La slujba arhierească solemnă și duioasă,/ Cu bucuria vrerii scăldată-n ochi cu plânsul/ Inima cea română își are, aici, casă./ Alături, cu poporul, Episcopul ascultă/ Cântarea bizantină cea plină de simțire.../ Din tainice limanuri venind cu pace sfântă/ Aici își află locul de-aleasă pomenire” (Lucica Țigănuș Meleacă, Galați, 26 septembrie 2021).