Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Să ne îmbogățim mai întâi sufletește”
În Duminica a 26-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică ce ilustrează Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit înțelesurile acestei parabole în cuvântul de învățătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale.
Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în perioada Postului Nașterii Domnului deoarece este plină de învățături în ceea ce privește urcușul nostru duhovnicesc spre marea sărbătoare a Crăciunului. Esența conținutului acestei Evanghelii a fost rezumată de Patriarhul României în cuvintele: „Hambare pline, dar suflet gol”.
În Sfânta Scriptură, bogăția și sărăcia nu sunt un scop în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu și de semeni. „Dumnezeu l-a miluit din belșug pe bogat, fără ca acesta să fi avut vreun merit deosebit. Dumnezeu i-a făcut un mare dar, așteptând ca și bogatul, la rândul său, să facă daruri altora. Dar nu a fost așa. Recolta aceasta neașteptată, surprinzătoare, în loc să-l umanizeze pe bogat, îl dezumanizează. În loc să-l apropie de Dumnezeu și de semeni, îl îndepărtează, îl însingurează. Aceasta pentru că atitudinea lui spirituală față de un dar material neașteptat, care vine din bunătatea lui Dumnezeu, devine o atitudine pătimașă, egoistă, care îi schimbă însuși modul de a gândi și raționa. Îl înnebunește din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. În loc să mulțumească lui Dumnezeu și să-i ajute pe săracii care au nevoie de hrană, bogatul lacom uită de Dumnezeu și de semeni. El nici nu mulțumește lui Dumnezeu, nici nu miluiește pe săraci, ci se gândește doar la sine. Se asigură material, dar se însingurează spiritual. Nu se consultă cu nimeni, ci vorbește de unul singur. Vorbește doar cu sine însuși, pentru că numai la sine se gândește”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Ne îmbogățim în Dumnezeu prin credință și recunoștință”
Scopul acestei pericope evanghelice este să ne deprindă cu milostenia și recunoștința față de darurile revărsate de Dumnezeu asupra noastră, virtuți ce ne aduc îmbogățirea spirituală: „Ne îmbogățim în Dumnezeu mai întâi prin credință și recunoștință, când Îi mulțumim pentru darul vieții și al sănătății și pentru tot ajutorul primit de la El. Prin rugăciune ca legătură a omului cu Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu devine bogăția sufletului nostru. Ne îmbogățim și mai mult în Dumnezeu când din darurile primite de la El ca semne ale iubirii Sale dăruim și noi altora. Biserica ne îndeamnă permanent să unim postul cu rugăciunea și milostenia”, a spus Preafericirea Sa.
Bogăția reprezintă un dar al lui Dumnezeu care trebuie împărțit cu oamenii săraci, spre a-i ajuta și a arăta că noi suntem milostivi fiindcă suntem creați de Dumnezeu cel milostiv după chipul Său și chemați la asemănarea cu El. „Acest adevăr este rezumat de poporul român în următoarele cuvinte inspirate din Evanghelie: «Dar din dar se face rai». Din darurile primite de la Dumnezeu, trebuie să facem și noi daruri celor săraci, ca să intrăm în Împărăția iubirii milostive a Lui. Luminată de Evanghelia iubirii milostive a lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor i-a îndemnat pe împărați, regi, domnitori și bogați creștini să facă milostenie”, a explicat Patriarhul României.
Deși pentru monahi votul sărăciei de bunăvoie este o regulă, Biserica nu propovăduiește totuși sărăcia ca fiind un ideal și pentru credincioșii mireni: „Biserica îi îndeamnă pe toți credincioșii să fie harnici și darnici, dar mai ales pe cei bogați să practice milostenia sau ajutorarea săracilor. Din darurile pe care bogații le primesc de la Dumnezeu și le înmulțesc prin muncă, să ofere și celor care au mare nevoie de ajutor. Pe de altă parte, Biserica nu consideră sărăcia materială a omului ca fiind o stare de disperare sau deznădejde, ci îndeamnă pe săraci să transforme sărăcia lor materială într-o îmbogățire spirituală prin rugăciune și smerenie, prin cuvântul și fapta bună, prin hărnicie și speranță. Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să ne îmbogățim mai întâi sufletește sau duhovnicește prin credință, prin bunătate sufletească, prin iubire smerită și milostivă și prin fapte bune, unind postul cu rugăciunea și cu milostenia”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.