Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Să ne răstignim şi să murim cu Hristos“

„Să ne răstignim şi să murim cu Hristos“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 11 Aprilie 2012

În Sfânta şi Marea zi Joi se face pomenirea sfintei spălări a picioarelor celor 12 Apostoli; a Cinei celei de Taină, adică încredinţarea înfricoşătoarelor Taine; a rugăciunii arhiereşti, cea mai presus de fire a Mântuitorului din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de către Iuda. Despre acestea am vorbit cu Înalt Preasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Înalt Preasfinţite Părinte Andrei, care este mesajul pe care îl transmit cântările liturgice din Triod închinate Sfintei şi Marii zi Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri?

Este grăitor troparul slujbei care rezumă evenimentele acestei zile: "Când măriţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fărădelege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă ţie". Dacă e să luăm momentele acestea mari unul câte unul, din fiecare vom putea trage o concluzie duhovnicească.

În primul rând este vorba de spălarea picioarelor. De ce a făcut Mântuitorul acest gest?

Mântuitorul Iisus Hristos a dorit să le dea ucenicilor Săi pildă de smerenie absolută. Iată ce le spune în Evanghelia după Ioan 13, 13-14: "Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora, adică sunteţi datori să vă slujiţi unii altora, ce v-am dat Eu vouă ca pildă să faceţi şi voi". Aşadar, din multa smerenie, Domnul Iisus Hristos, încingându-se cu ştergar, le-a spălat picioarele ucenicilor Săi.

Tot în Joia cea Mare, Mântuitorul Iisus Hristos instituie Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

În Joia Mare are loc Cina cea de Taină, după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Este relatat lucrul acesta în toate evangheliile. De exemplu, în Evanghelia după Matei, în capitolul 26, începând cu versetul 26 citim următoarele: "Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor." Aşadar, Domnul instituie la Cina cea de Taină Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, centrul cultului creştin. Nici o altă slujbă nu-i mai importantă ca aceasta.

Apoi, după Cină, Domnul Iisus Hristos cu ucenicii Săi s-au dus în Grădina Ghetsimani. Pentru ce s-a rugat Mântuitorul aici?

Sfântul Ioan, în Evanghelia sa, în capitolul 17, ne redă rugăciunea arhierească a Mântuitorului: "Ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea" (v. 1-5). Şi Mântuitorul îşi continuă rugăciunea; rugăciunea pentru lume, rugăciunea pentru univers, rugăciunea pentru toată făptura. Aceasta este marea rugăciune arhierească. El, Arhiereul cel Mare şi Nemuritor, Arhiereul cel Veşnic mijloceşte către Tatăl pentru toată făptura, pentru toţi cei ce i-a zidit.

Tot astăzi ne aducem aminte şi de vânzarea Domnului.

Am pomenit despre aceasta şi la Denia din Sfânta şi Marea zi Miercuri. El este vândut de unul dintre ucenicii Săi, Iuda vânzătorul, care este pus în antiteză cu femeia păcătoasă. Aceasta, o prostituată, care datorită pocăinţei sale şi iubirii ce şi-a manifestat-o faţă de Mântuitorul Iisus Hristos s-a mântuit, a devenit sfântă, şi un ucenic răsfăţat cu toate bunătăţile duhovniceşti iată că devine un trădător, se prăbuşeşte şi ajunge în infern.

Care este rolul duhovnicesc al acestor patru evenimente în drumul credinciosului spre Înviere?

Rolul duhovnicesc al Deniilor în general este acela de a ne sensibiliza şi de a ne face atenţi cât de mare este dragostea Domnului Hristos pentru noi, oamenii, dragoste la care noi ar trebui să îi răspundem cu aceeaşi monedă. Zice Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia după Ioan (3, 16): "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Or, noi la această iubire trebuie să răspundem cu iubire, pentru că tot în Denia din Joia Mare, spre sfârşit, unul dintre tropare zice aşa: "Nimeni să nu fie nerecunoscător de cina Stăpânului, o, credincioşilor! Nimeni să nu vină acum la masă cu vicleşug ca Iuda. Că acela primind pâinea s-a lipsit de pâinea vieţii, fiind numai chip de ucenic, iar cu fapta ucigător; de faţă cu iudeii veselindu-se, şi cu Apostolii împreună-petrecând. Urând săruta şi sărutând vindea pe Cel ce ne-a răscumpărat pe noi din blestem, pe Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre". Vedeţi, prin faptele noastre, prin viaţa noastră n-ar trebui să-L trădăm pe Mântuitorul Iisus Hristos şi efectiv să se vadă din felul în care pe de o parte sufleteşte ne ataşăm pentru totdeauna de Evanghelia Lui, de mesajul Lui, de învăţătura Lui şi, pe de altă parte, lucrul acesta să se vadă din felul în care zi de zi şi ceas de ceas trăim mesajul Evangheliei. Acesta cred că ar fi rostul deniilor, să ne facă atenţi cât de mare este iubirea Domnului Hristos faţă de noi şi cum ar trebui să-i răspundem noi Lui, netrădându-L ca Iuda.

Ce ne recomandă troparele din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cum am putea să luptăm împotriva păcatelor şi patimilor?

Chiar de când au început Deniile, duminică seara, se repetă o stihiră. Imnograful ne îndeamnă aşa: "Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis Apostolilor pe cale: Iată ne suim în Ierusalim, şi Se va da Fiul Omului precum scrie despre El." Şi acum îndemnul pe care ni-l face prin imnograf Sfânta Biserică: "Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim şi să murim pentru Dânsul, lăsând desfătările lumeşti; ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul". Vedeţi, ar trebui să ne răstignim faţă de toate tărăşeniile şi răutăţile din lumea aceasta. Lucrul acesta ne învaţă Deniile, ca să putem vieţui împreună cu El în eternitatea cea fericită. Aceasta este învăţătura pe care o tragem din Denii şi cum să ne răstignim împreună cu El.

Multe mijloace ne pune Sfânta Biserică la îndemână în această Săptămână Mare şi nu numai, ci pe tot parcursul vieţii noastre. Adică să ne răstignim împreună cu Hristos faţă de toate răutăţile din lume. Zic Sfinţii Părinţi, de pildă, "cu ajutorul celor patru cuie duhovniceşti aducându-ne aminte de moarte, de judecată, de Rai şi de iad". Dacă aceste patru realităţi sunt în mintea noastră, atunci ducem o viaţă mult mai frumoasă. Şi constatând că viaţa noastră până acum n-a fost prea bună, facem o bună spovedanie, cu părere de rău pentru că noi singuri nu suntem în stare să facem o schimbare radicală a vieţii noastre, dar ne ajută harul lui Dumnezeu coborât prin Sfintele Taine. Dacă la Botez ne-am unit cu Hristos, ne-am îngropat cu El şi am înviat împreună cu El. Poticnelile de pe parcursul vieţii, căderile noastre, prăbuşirile noastre sunt remediate cu ajutorul Tainei Sfintei Spovedanii. Harul lui Dumnezeu ne ajută ca apoi să ne întărească Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie. Ne întăreşte, ne nutreşte ca să creştem din punct de vedere duhovnicesc.