Să urmărim credinţa Sfinţilor Petru şi Pavel

Creştinii ortodocşi şi cei catolici i-au sărbătorit pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sărbătoare importantă, precedată de zile de post, mai multe sau mai puţine, în funcţie de data schimbătoare a sărbătorii Paştilor.

Însemnătatea acestora pentru religia creştină adusă în lume de către Iisus Hristos este incontestabilă. Sfântul Petru, cel dintâi dintre cei sărbătoriţi, pe numele său Simon, fiul lui Iona din Betsaida Galileii, supranumit şi "verhovnicul" sau mai-marele Apostolilor - un primat onorific datorat vârstei, primul între egali - dă cea mai frumoasă exprimare despre dumnezeirea lui Iisus: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16).

Frate cu Andrei, cel întâi chemat la apostolat, pescar pe Marea Galileii, devine pescar de oameni la chemarea lui Hristos, pe care-L va mărturisi până la moarte, însufleţind masele, din Cezareea la Ierusalim şi până la Roma, săvârşind minuni în numele Lui şi dându-şi viaţa pentru El. A murit la 29 iunie, anul 67, la Roma, răstignit pe cruce din porunca împăratului Nero, cu capul în jos aşa cum însuşi a voit, ca să-şi plece mereu capul sub picioarele lui Iisus.

Sfântul Apostol Pavel nu a făcut parte dintre cei doisprezece Apostoli aleşi de Iisus, ci a fost chemat la apostolat mai târziu, în mod miraculos, în lumina orbitoare de pe drumul spre Damasc, unde se ducea să persecute pe creştinii de aici, după cum relatează Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor (cap. 9). Saul pe numele său, originar din Tarsul Ciliciei, evreu de neam şi cetăţean roman, studios, entuziast, porneşte prigoană împotriva celor care cred în Hristos. Este adus pe calea credinţei de Iisus Însuşi şi devine din Saul prigonitorul Pavel, apostolul "neamurilor", adică al popoarelor păgâne, cărora le va propovădui Evanghelia mântuirii. Îşi dă viaţa pentru Hristos, la Roma, tot într-o zi de 29 iunie, tăindu-i-se capul.

Propovăduirea şi scrierile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, viaţa lor trăită în duhul învăţăturii lui Iisus, martiriul lor au schimbat orientarea lumii vechi, au fortificat noua religie, creştinismul şi constituie repere luminoase în viaţa fiecărui credincios.

Poporul român are multă evlavie faţă de Sfinţii Petru şi Pavel, mulţi creştini purtându-le numele. Pe tot cuprinsul ţării lăcaşuri de cult îi au patroni spirituali; numai în Arhiepiscopia Aradului sunt 14 biserici care au hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel". Să le cinstim pomenirea şi să le urmăm credinţa!