După ce zilele de luni și marți ale săptămânii trecute au fost dedicate conferințelor preoțești din protopopiatele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți, marți, 12 noiembrie 2024, a fost rândul
14 Noi, 2024
Sărbătoare în Parohia bihoreană Văşad
În Duminica a XXV-a după Rusalii, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în comunitatea românească ortodoxă din Parohia Văşad, Protopopiatul Marghita. Vizita arhierească a fost prilejuită de momentul sărbătoresc al încheierii lucrărilor de înnoire la biserica monumentală cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil", Preasfinţia Sa fiind invitat şi aşteptat să binecuvânteze şi să sfinţească ostenelile dreptmăritorilor creştini din această parohie.
Ierarhul Oradiei a fost întâmpinat, la intrarea în localitatea Văşad, ce se află la limita judeţului Bihor cu judeţul Satu Mare, cu onorul unei suite de călăreţi având tricolorul românesc, care l-au însoţit până la intrarea în biserică. Aici a fost aşteptat de soborul de 12 preoţi şi doi diaconi, bărbaţi cu prapori şi mulţime impresionantă de credincioşi, adunaţi cu mic, cu mare pentru a participa, cu multă căldură şi entuziasm, la acest eveniment al bisericii locale. Sărbătoarea a debutat cu slujba de binecuvântare a lucrărilor la lăcaşul de cult, urmată de Sfânta Liturghie arhierească, săvârşită cu mult har şi bucurie duhovnicească de soborul slujitor, în frunte cu Preasfinţitul Sofronie. În cadrul slujbei, tânărul, dar vrednicul părinte paroh Cristian-Constantin Meheş a fost hirotesit întru sachelar, cu dreptul de a purta brâu albastru. "Samarineanul, chipul lui Hristos" În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice duminicale, chiriarhul Oradiei a vorbit despre sensul gestului făcut de samarineanul milostiv şi puterea exemplului oferit nouă de acesta: "Samarineanul despre care se vorbeşte în textul evanghelic din această duminică era om care venea din Samaria, unde locuia un popor ce-şi amestecase sângele cu alte neamuri şi credinţa sa nu era credinţa pe care o avea poporul israelitean. Iudeii îi considerau pe samarineni ca fiind necuraţi, ca fiind impuri. Acest samarinean însă, pe care ni-l recomandă Domnul Iisus Hristos ca model al atitudinii pe care noi trebuie s-o avem faţă de aproapele nostru, era milostiv". În continuare, PS Sofronie a arătat că "atunci când este întrebat despre viaţa cea veşnică, Mântuitorul Hristos vorbeşte despre iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, iar atunci când este întrebat despre iubirea faţă de aproapele şi cum se verifică faptul că noi iubim pe aproapele nostru, Domnul se foloseşte de o pildă, aceea a samarineanului milostiv. Ni-l dă pe acesta ca exemplu şi nu pe cei de la care am fi aşteptat să vedem iubire faţă de aproapele, ca dovadă că un preot al legii vechi trece pe acea cale, la fel şi un levit, dar pentru aceştia suferinţa aproapelui, a celui căzut între tâlhari, nu spune nimic. Ei văd şi trec mai departe. Doar al treilea, samarineanul, se arată a fi milostiv şi iubitor de aproapele". Astfel, "Mântuitorul ne arată prin această pildă că, dintre toate poruncile, iubirea faţă de aproapele este cea mai grea, căci, dacă nu-l iubim pe aproapele pe care îl vedem, cum Îl putem iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vedem? Aproapele nostru, cel aflat în suferinţă, care are nevoie de noi, va fi criteriul după care vom fi judecaţi la sfârşitul lumii, căci răspunsul nostru la iubirea lui Hristos este iubirea faţă de aproapele, iar aici, în Biserică, învăţăm cum să moştenim Împărăţia cerurilor, fiind buni şi milostivi ca şi samarineanul din Evanghelie, care este chipul lui Hristos şi mila lui faţă de noi toţi". Biserica, punct cardinal al satului La încheierea Sfintei Liturghii, părintele Ioan Şugar, protopopul Marghitei, a adresat cuvântul de bun venit Preasfinţitului Sofronie, a citit îndătinatul hrisov şi a subliniat următoarele: "Ne bucurăm în această zi de toamnă că arhipăstorul nostru, Preasfinţitul Sofronie, ne-a binecuvântat prin prezenţa sa în Parohia Văşad, o parohie fruntaşă de la graniţa de vest a ţării. Îl întâmpinăm în această biserică monumentală care azi a fost o adevărată catedrală pentru că a slujit în ea arhiereul nostru şi pentru că s-a adunat aşa mult popor ca într-o sărbătoare de Paşti. Satul Văşad este o vatră străveche de români, prima atestare a satului fiind de la 1219, cu oameni vrednici şi foarte devotaţi Bisericii, oameni veniţi din partea Ţării Oaşului, care nu au putut trăi fără biserică. Această biserică din zid a fost precedată, după zisele bătrânilor, de o bisericuţă din lemn care a fost arsă în vremuri vitrege. Însă şi până în ziua de azi, "punctul cardinal", cel mai important al satului, a rămas biserica, fiind aşezată în centrul localităţii, iar toate casele credincioşilor iradiază în jurul bisericii". Lăcaşul de cult, împodobit şi înnoit Sub oblăduirea vrednicului preot paroh Cristian-Constantin Meheş, tânăr, dar cu multă râvnă, bunii credincioşi ortodocşi din Parohia Văşad au contribuit cu multă jertfelnicie la împodobirea lăcaşului de cult şi dotarea cu toate cele necesare sfintelor slujbe, precum şi executarea unor lucrări de amploare: tencuială exterioară, reabilitarea acoperişului, înlocuirea geamurilor şi a uşilor, zidirea unui lumânărar, repictarea iconostasului şi altele. În cuvântul său, părintele paroh a adus calde mulţumiri ierarhului pentru osteneala de a veni şi binecuvânta rodul muncii bunilor credincioşi văşădani, dăruind Preasfinţitului Sofronie, din partea acestora, o icoană pictată reprezentând pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii sfântului lăcaş, mulţumind apoi soborului de preoţi şi credincioşilor care i-au fost alături în misiunea pastorală.
.jpg)
