Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Cinstire adusă Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală
Cu prilejul sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului”, la Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a subliniat că sărbătoarea de la 15 august este cea mai importantă, mai însemnată şi mai plină de înţelesuri duhovniceşti dintre toate zilele de cinstire consacrate Fecioarei Maria.
După o perioadă de pregătire specială prin post, credincioșii din Capitală au adus cinstire deosebită Născătoarei de Dumnezeu joi, 15 august, la Catedrala Patriarhală. Cu strălucire patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Întâistătătorul Bisericii noastre, care a subliniat în cuvântul de învățătură că după ce sufletul Maicii Domnului a trecut la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos, la scurt timp, a luat la Sine şi trupul ei, „pentru că nu putea rămâne în mormânt şi în stricăciune trupul din care S-a zămislit şi S-a născut ca Om Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Iisus Hristos”.
„Este o legătură tainică între Hristos şi Maica Sa. După cum Hristos a trecut prin moarte, dar moartea nu L-a reţinut şi trupul Lui nu a cunoscut stricăciune în mormânt, tot aşa Hristos a binevoit ca şi trupul Maicii Sale, din care S-a născut El, să treacă prin moarte, dar să nu cunoască stricăciunea şi să nu rămână în mormânt. De aceea, Adormirea Maicii Domnului este urmată de mutarea ei cu trupul la cer”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a explicat apoi de ce sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului nu a fost numită de Părinţii Bisericii nici „învierea Maicii Domnului” şi nici „înălţarea Maicii Domnului la cer”: „Această sărbătoare nu este numită învierea Maicii Domnului, pentru că nimeni nu a văzut-o înviată pe Fecioara Maria, aşa cum L-au văzut ucenicii de mai multe ori pe Hristos Cel înviat. Nu este numită nici înălţarea la cer a Maicii Domnului, pentru că ea nu s-a ridicat la cer cu forţe proprii. Maica Domnului a fost luată la cer, a fost ridicată prin bunăvoinţa şi puterea Fiului ei, Dumnezeu Cel veşnic, Iisus Hristos. Deci Sfinţii Părinţi nu au folosit nici termenul de înviere, nici cel de înălţare, ci au folosit cuvântul mutare: «Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii». De aici, înţelegem că taina Adormirii Maicii Domnului şi a trecerii ei, mai întâi cu sufletul şi apoi cu trupul, la viaţa veşnică, nestricăcioasă, cerească, este semnul iubirii Mântuitorului Iisus Hristos faţă de Mama Sa, din care S-a născut şi care L-a alăptat şi L-a crescut”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că icoana Adormirii Maicii Domnului este inspirată din sinaxarul zilei, potrivit Tradiţiei Bisericii, iar troparul sărbătorii ne spune în cuvinte ceea ce icoana Adormirii ne arată în imagini şi în culori: „«Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre». Ultima parte a troparului Adormirii Maicii Domnului este deosebit de semnificativă. Maica Domnului rămâne pururi rugătoare pentru toţi cei care cred în Iisus Hristos. Ea s-a mutat la ceruri, dar nu a părăsit lumea, nu a părăsit Biserica, ci ea cunoaşte toate nevoile, necazurile, suferinţele, toate durerile celor care vieţuiesc în lume. În mod deosebit, ea se roagă pentru mântuirea sufletelor celor care s-au pocăit, dar nu au mai avut timpul de a săvârşi faptele pocăinţei. În acest sens, vedem că sărbătoarea Maicii Domnului este aşezată de Biserică în ultima lună a anului bisericesc, în 15 august, împreună cu sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, care ne arată slava celei de a doua veniri a Domnului Iisus Hristos”.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Maica Domnului se roagă pentru noi, mai ales în ceasul morţii şi în ziua judecăţii. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat de ce întotdeauna după cinstirea Sfintei Treimi prin cântare urmează un imn de cinstire a Maicii Domnului. „Pentru că Maica Domnului este fiinţa umană cea mai apropiată de Sfânta Treime, întrucât Unul din Sfânta Treime, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, S-a născut din ea, nu există în Biserica Ortodoxă rugăciuni care să nu se refere şi la chemarea în ajutor a Maicii Domnului. Ea este ocrotitoarea familiilor, pentru că ea a crescut pe Pruncul Iisus. Maica Domnului este ocrotitoarea fecioarelor, a maicilor şi a călugărilor din mănăstiri, care au depus voturile fecioriei, sărăciei şi ascultării. Ea este ocrotitoarea slujitorilor Sfintelor Altare, a arhiereilor, preoţilor şi diaconilor, pentru că Fiul ei, Iisus Hristos, este Marele Arhiereu sau Marele Preot. Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor, mai ales a văduvelor, a orfanilor, a bolnavilor, a săracilor, a celor care sunt neajutoraţi. De aceea, Maica Domnului este numită bucuria tuturor celor necăjiţi”, a arătat Patriarhul României.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a îndemnat credincioşii să trăiască în România ca în grădina Maicii Domnului, deoarece ţara noastră a fost numită aşa chiar de Fecioara Maria. „În secolul al 15-lea, unii dintre călugării din Mănăstirea Bisericani, de lângă Piatra Neamţ, au dorit să plece în Sfântul Munte Athos, considerat grădina Maicii Domnului. Atunci, Maica Domnului li s-a arătat într-un stejar şi le-a spus călugărilor care doreau să plece: «Rămâneţi aici, în mănăstirea voastră, că şi aici este grădina mea!» Deci, noi ne aflăm în România în grădina Maicii Domnului, plină de mănăstiri şi de biserici. De aceea, să cultivăm florile credinţei, ale nădejdii şi ale iubirii smerite şi milostive”, a spus Preafericirea Sa.