Sărbătoarea Floriilor la Catedrala Patriarhală

În Duminica a 6-a din Postul Sfintelor Paşti, sau a Floriilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală. Împreună-slujitori au fost Preasfinţiţii Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de soborul slujitorilor Catedralei Patriarhale.

Sărbătoarea Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinţei Mântuitorului asupra morţii lui Lazăr, dar şi o prefigurare a biruinţei Sale asupra propriei morţi. În Evanghelia acestei duminici, Sfântul Ioan Evanghelistul relatează ungerea cu mir de mare preţ a Domnului Hristos în Betania (cap. 12, vers. 1-18), cu 6 zile înainte de Paşti, de către Maria, ca semn de preţuire şi de recunoştinţă pentru învierea lui Lazăr, fratele ei. Ungerea picioarelor Mântuitorului a însemnat o prefigurare a înmormântării Domnului Iisus, iar de la această faptă a Mariei, altă femeie decât cea păcătoasă din Nain despre care relatează Sfântul Evanghelist Luca, Biserica a învăţat să arate preţuire faţă de Mântuitorul Hristos prin folosirea în cultul ei a Sfântului şi Marelui Mir. Acest Sfânt şi Mare Mir, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este folosit pentru sfinţirea Sfintei Mese, care închipuie mormântul Mântuitorului din care El a înviat; a Sfântului Antimis, care simbolizează punerea în mormânt a Domnului; dar şi pentru mirungerea celor ce s-au botezat. Totodată, mireasma deosebită a mirului de mare preţ simbolizează şi prezenţa Duhului Sfânt în omul credincios, întrucât sfintele moaşte ale sfinţilor răspândesc parfumul mirului de nard.

„Acest mir de mare preţ, care nu intră în concurenţă cu grija faţă de săraci, cum în mod ipocrit sau făţarnic considera Iuda Iscarioteanul, şi mulţi alţii în istorie după el, nu intră în conflict cu împodobirea Bisericilor, ca ofrandă de cinstire adusă Mântuitorului Iisus Hristos. Evanghelia ne învaţă că, pe lângă grija faţă de săraci, trebuie să cinstim şi Trupul lui Hristos, care este Biserica - Trupul Său tainic - şi locaşul în care comunitatea - trup tainic al lui Hristos - se roagă. De aceea, putem spune că mirul de mare preţ este şi simbol al veşmintelor de mare preţ, al vaselor sfinte, al picturilor frumoase, al bisericilor noi, zidite în cinstea şi spre slava lui Hristos. De asemenea, aceste frumuseţi sau podoabe sunt recunoştinţă sau mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru daruri pe care El ni le-a dăruit. Ca semn de recunoştinţă şi mulţumire adusă lui Iisus pentru învierea din morţi a lui Lazăr, fratele surorilor Maria şi Marta, a fost oferit mirul de mare preţ. De aceea, şi toate darurile frumoase din Biserică sunt semne de mulţumire aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El şi, în acelaşi timp, cerere de binecuvântare de la Dumnezeu. Însă, pe lângă darurile materiale frumoase pe care le oferim în Biserică, darul cel mai de preţ al miresmei credinţei ortodoxe, al rugăciunii şi al faptelor bune este în primul rând sufletul omului dreptcredincios şi curăţit de păcate. Acest mir de mare preţ al sufletului creştinului curăţit şi sfinţit se dobândeşte prin toate nevoinţele Postului Mare, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin milostenie”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

Evanghelia Duminicii a 6-a a Postului Sfintelor Paşti reliefează mai multe semnificaţii duhovniceşti ale Intrării Domnului în Ierusalim, a mai spus Patriarhul României, şi anume biruinţa Sa asupra morţii lui Lazăr şi, deci, preînchipuirea învierii de obşte; biruinţa lui Hristos asupra propriei Sale morţi, căci El merge spre moarte, trece prin moarte în mod liber şi o biruie din interiorul morţii prin Înviere; precum şi pregătirea Mântuitorului pentru a intra după Înviere biruitor în Ierusalimul ceresc, în Împărăţia Cerurilor, pentru ca să pregătească nouă acolo un loc în iubirea Prea­sfintei Treimi. „Evangheliile după Matei, Marcu şi Luca, numite şi «sinoptice», pentru că se aseamănă, arată că Pătimirile Mântuitorului urmează un plan, trebuia să fie aşa, ca să împlinească Scripturile, adică un plan al lui Dumnezeu, prestabilit de Sfânta Treime. Însă Sfântul Evanghelist Ioan, care a scris mai târziu Evanghelia, a arătat că dincolo de aparenţa unei morţi violente, aplicată lui Iisus de autorităţile politico-militare şi religioase, moartea Sa este nu o obligaţie, şi nu este ceva de care nu putea scăpa, pentru că El putea să Îşi anihileze sau desfiinţeze adversarii cu puterea dumnezeirii Sale, ci moartea Sa este şi o Jertfă, o ofrandă de bunăvoie. De aceea, în Evanghelia după Ioan, Însuşi Mântuitorul spune: «Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu» (10, 17-18). [...] Această biruinţă a fost prefigurată deja prin intrarea în Ierusalimul pământesc, fiindcă biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos şi prin Înălţarea Sa la cer înseamnă o intrare a Lui în Ierusalimul ceresc”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Ramurile de finic sau de salcie pe care le iau acasă credincioşii sunt „flori ale credinţei, ale virtuţilor şi ale nevoinţelor din timpului Postului Sfintelor Paşti”, a spus Patriarhul României, iar purtarea lor în mâini este un semn de preţuire şi bucurie pentru intrarea Mântuitorului în Ierusalim, în bisericile sfinţite - icoane ale Ierusalimului ceresc - şi în sufletele credincioşilor care şi-au curăţit mintea şi inima prin pocăinţă, spovedanie şi împărtăşirea mai deasă.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh Daniel a adresat părinteşti urări de sănătate şi mântuire celor peste 1.500.000 de români care poartă nume de flori. De asemenea, Preafericirea Sa a hirotesit iconom-stavrofor pe preotul Siluan Eloi care, începând din vară, va sluji în mijlocul credincioşilor ortodocşi din Lyon, Franţa. „Îl felicităm şi ne rugăm Preasfintei Treimi ca să îl ajute să facă o lucrare misionară frumoasă şi folositoare Bisericii. Suntem bucuroşi când putem să fim de folos diasporei române, am fi şi mai bucuroşi dacă mulţi dintre românii plecaţi în străinătate s-ar întoarce acasă, pentru că sunt foarte multe sate triste. Au plecat tinerii din ele şi au rămas numai bătrâni, de aceea aşteptăm ca unii dintre românii care doresc să se întoarcă acasă să ajute poporul român”, a spus Patriarhul României.