Sărbătoarea unui iubit sfânt tămăduitor la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală

Unul dintre sfinții pentru care credincioșii români au o evlavie deosebită, Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, a fost pomenit vineri, 5 mai, în Biserica Ortodoxă Română. Cu acest prilej, la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, în al cărei tezaur sacru se află fragmente din cinstitele sale moaște, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Dragostea credincioșilor bucureșteni pentru Sfân­tul Efrem cel Nou de la Nea Makri, din Grecia, se manifestă îndeosebi în ziua cinstirii sale, atunci când aceștia se adună în număr mare la Mănăstirea Radu Vodă pentru a-i aduce prinos de laudă sfântului și a-i mulțumi pentru ajutorul și mai ales pentru vindecările primite de la Dumnezeu prin rugăciunile sale, Cuviosul arătân­du-se bun mijlocitor alături de un alt ocrotitor al așezământului monahal, Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina.

În ajunul zilei sale de prăznuire, la ceas de seară, obștea monahală a mănăstirii, alături de credincioșii prezenți, a purtat în procesiune, în jurul bisericii, racla ce adăpostește fragmente din sfintele moaște ale Cuviosului Efrem cel Nou. La finalul procesiunii, cinstitul odor a fost așe­zat, spre închinarea credincioși­lor, în baldachinul din incinta așeză­mân­tului monahal, alături de racla ce păstrează moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. Procesiunea a fost condusă de părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor.

În dimineața zilei de vineri, după slujba Utreniei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară din vecinătatea lăcașului de închinare. După lecturarea pasajului evanghelic rânduit, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a prezentat aspecte din viața, nevoința și mucenicia Sfântului Cuvios Efrem cel Nou, martirizat în anul 1426, evidențiind și legătura sa cu cealaltă sfântă pomenită în această zi, Sfânta Mare Muceniță Irina: „Fiecare zi ne aduce aminte de frumoasa trăire, de martiriul sau de viețuirea specială a unor creștini din diferite locuri și timpuri, de la perioada de început a Bisericii până la noi. Astăzi, Biserica cinstește în chip deosebit doi martiri care au trăit la o distanță de 1.300 de ani. Sfânta Irina, care a trăit la Efes, în veacul întâi, rămâne o pildă pentru perioada de început a Bisericii”.

În continuare, ierarhul a relatat pe scurt viața Sfântului Efrem, vorbind despre copilăria și despre intrarea sa în mănăstirea închinată Maicii Domnului din locul numit Muntele Neprihăniților. După hirotonia întru preot a sfântului, asupra întregii regiuni s-au abătut mai multe incursiuni tur­cești, în urma cărora numeroși monahi au fost uciși pentru credința lor: „Revenind în acest loc, turcii l-au găsit pe acest monah tânăr, înțelept și râvnitor, dar care era pregătit să-L mărturisească pe Hristos, asemenea fraților lui din aceeași obște. Martiriul Sfântului Efrem a durat, după tradiția păstrată la Nea Makri, vreme de opt luni. În fiecare zi, turcii care l-au luat prizonier au încercat să îi schimbe gândurile și credința, dar el nu a renunțat. La final, a fost spânzurat de un copac aflat în curtea mănăstirii, fiind umilit și străpuns cu un lemn aprins. Așa și-a sfârșit viața unul dintre nenumă­rații mărturisitori ai Mântuitorului. În chip minunat, în anul 1950 i s-a descoperit unei călugărițe de la Mănăstirea Bunei Vestiri ceea ce se petrecuse acolo în urmă cu mai bine de 500 de ani, când a avut loc martiriul sfântului”.

„Sfântul Efrem îi reprezintă pe acei creștini, monahi sau oameni din cetate care nu au cedat în fața nici unei presiuni, a năvălirilor, încercărilor, nedreptăților sau atitudinilor neprietenoase pe care le-au întâlnit. După cuvântul Mântuitorului, cei care L-au prigonit pe El nu încetează să îi prigonească și pe ucenicii Săi. (...) În multe locuri din lume s-au descoperit, prin lucrarea lui Dumnezeu, morminte vechi și moaște de sfinți tăinuite timp de sute de ani, arătându-se că Dumnezeu nu uită niciodată. Descoperirea de la Nea Makri, precum și descoperirile mai recente de la diferite mănăstiri din alte locuri, dar și din țara noastră, ne arată că astfel de lucruri se întâmplă permanent. De la descoperirea moaștelor sale, Sfântul Efrem cel Nou face nenumărate minuni. Sfinții sunt marea podoabă a Bisericii și nădejdea ei în aceste vremuri, pentru că ei sunt prietenii și casnicii lui Dumnezeu și ocrotitorii celor care îi cinstesc”, a adăugat ierarhul.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate și rugăciuni pentru odihna sufletului Mitropolitului primat al României Nifon Rusăilă: „În această zi ne aducem aminte și de fondatorul unor școli și instituții importante ale Bisericii, Mitropolitul Nifon Rusăilă, care a trecut la Domnul în anul 1875. Mănăstirea Radu Vodă și seminarul de alături îl pomenesc ca pe un ctitor. Și el a luptat în vremuri grele, aducându-și aminte, la rândul său, de cuvintele Mântuitorului: «Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni»”, a concluzionat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.