Sărbătorirea Sfântului Grigorie Dascălul la Mănăstirea Căldărușani

Sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, a reunit în rugăciune joi, 22 iunie, mulțime de pelerini la mănăstirea ilfoveană Căldărușani, unde se află sfintele sale moaște. Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Altarul de vară al vetrei de spiritualitate de un sobor de preoți și diaconi din parohii învecinate, condus de părintele arhiman­drit Lavrentie Gâță, starețul așezământului monahal.

Racla care adăpostește moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, este așezată în paraclisul amenajat temporar în sala mare a muzeului mănăstirii, unde au loc slujbele pe întreaga perioadă a lucrărilor de restaurare care se desfășoară în prezent la această ctitorie voievodală a lui Matei Basarab.

În cuvântul de învățătură rostit, părintele arhimandrit Lavrentie Gâță a prezentat aspecte din viața Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul. „În decurs de șase ani, durata primei păstoriri, a plătit datoriile făcute de înaintașii săi, a îmbunătățit starea clerului de mir, a pus rânduială în mănăstirile țării și a așezat în fruntea lor egumeni români. În anul 1823, când a devenit mitropolit, situația țării era foarte grea din cauza unuia din războaiele ruso-turce și a celor două mișcări revoluționare. Autoritățile ruse de ocupație nu se împăcau cu demnitatea mitropolitului, cerându-i-se să se retragă din scaun. Surghiunit apoi la Chișinău, în 1829, mitropolitul se adaptează călugărește și se consacră vreme de câțiva ani chemării sale de traducător. Trei ani mai târziu, autoritățile țariste îi îngăduie reîntoarcerea în țară și stabilirea la Buzău, unde înființează o tipografie și unde rămâne scurt timp, pentru a ajunge iarăși la Căldă­ru­șani. De aici revine în scaunul de mitropolit, însă doar pentru câteva luni, întrucât la 22 iunie 1834 trece la cele veșnice. Într-o viață de 69 de ani înfăptuise lucruri cu adevărat mari pentru Biserică și neamul său”, a precizat părintele arhimandrit Lavrentie Gâță.

De asemenea, starețul așezământului a evidențiat și viața plină de învățături și de lumină a sfântului ocrotitor al mănăstirii, recunoscut în Țara Românească pentru activitatea sa culturală și pastorală: „Ajuns Mitropolit al Țării Românești, una dintre principalele sale preocupări a constat în completarea scaunelor celor trei eparhii sufragane cu episcopi români. S-a îngrijit nu numai de românirea clerului de mir, dar a purtat de grijă preoților și familiilor acestora. A acordat învățământului o atenție deosebită. I-a cerut Episcopului Chesarie al Buzăului să înființeze școli românești la Buzău și Focșani, urmând ca dascălii să fie plătiți de episcopie. A stăruit ca fiecare eparhie să înfiin­țeze câte un seminar teologic, cu câte patru clase, propunere împlinită la doi ani de la moartea sa. În primăvara anului 1834, ierarhul a purces la repararea Catedralei Mitropolitane, pe care nu a ajuns să o termine. Tot atunci pusese sub presa tipografică «Viețile Sfinților». (...) Îngropat inițial în Catedrala Mitropolitană, la șapte ani de la moarte, potrivit rânduielilor monahale, i s-au dezgropat osemintele și au fost aduse aici, la Mănăstirea Căldărușani. În anul 2005, ca expresie a dragostei și respectului manifestate de credincioși față de Mitropolitul Grigorie Dascălul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe marele ierarh în rândul sfinților, ziua sa de pomenire fiind 22 iunie. Sfintele sale moaște sunt adăpostite într-o frumoasă raclă și așezate la loc de cinste”.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru stareții, monahii, ctitorii și binefăcătorii Mănăstirii Căldărușani trecuți la cele veșnice.

În prezent, biserica mare și paraclisul din cimitirul mănăstirii se află într-un amplu proces de restaurare, consolidare și înnoire.