Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Satul de la frumuseţea idilică la drama realităţii

Satul de la frumuseţea idilică la drama realităţii

Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 28 Mar, 2019

La Biserica Precupeţii Noi din București a avut loc ieri, 27 martie, conferinţa administrativă a Protoieriei Sector 1 Capitală. Întâlnirea a fost urmată de vizionarea, în incinta casei praznicale a parohiei și a unui film documentar despre satul românesc, un referat despre personalitatea lui Simion Mehedinţi şi descrierea de către acesta a satului, susținut de părintele conf. dr. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”.

Conferinţa a început cu anunţurile legate de activitatea administrativă a Protoieriei Sector 1 Capitală, evenimente cultural-bisericeşti, proiecte catehetice şi detalii despre activitatea sectorului resurse umane, făcute de către părintele protoiereu Marin Comănescu.

După aceste anunţuri, preoţii participanţi la conferinţă au mers către casa praznicală a parohiei, unde părintele Gheorghe Holbea a susţinut referatul intitulat „Satul este unitatea de măsură a vieţii neamului”, expresie a lui Simion Mehedinţi, evocat de asemenea la conferinţă. Referatul a fost interactiv, pentru că, înainte de lecturarea acestuia, au rulat imagini care reprezentau aspecte frumoase ale satelor româneşti, atmosfera idilică. Filmul care a fost prezentat, realizat de TVR şi intitulat „Izolaţi în România”, a descris drama unor locuitori rămaşi singuri în unele sate sau cătune de graniţă izolate. Părintele Gheorghe Holbea a menţionat că „secvenţele din film au subliniat atât frumuseţea spirituală a omului simplu, rămas doar cu Dumnezeu, dar ne oferă şi o undă de tristeţe”.

A fost apoi prezentat Simion Mehedinţi, care vorbea în scrierile sale despre limba dulce a ţăranului ca fiind îmbrăcăminte a sufletului. „Prin zugrăvirea oamenilor satelor, Simion Mehedinţi ne duce la izvoarele vieţii româneşti, unde totul era pe calapodul superlativului, pentru că era firesc. Satul lui Simion Mehedinţi este cel care tinde spre desăvârşire, atât el, cât şi cei care locuiesc în el”, a spus părintele Gheorghe Holbea. Au urmat mai multe gânduri ale marelui om de cultură sovejean, citite de referent, dintre care menţionăm următoarele: „Călătorul poate întâlni prin munţi şi dealuri un neam de oameni care fac cinste românităţii. Filosofia vieţii săteşti se întemeiază pe faptul că şi din casa şindrilită a unui ţăran poate ieşi ceva care luminează mai mult decât palatele somptuoase. Noi astăzi ne ospătăm din roadele generaţiilor născute la sat”.

Simion Mehedinţi vorbea despre trei stâlpi fundamentali ai satului românesc: preotul, învăţătorul şi bătrânii înţelepţi.  Biserica, spunea Mehedinţi, „este şcoala cea mare a naţiunii: menirea preotului este să poarte grijă de sufletele poporănilor. Atât preţuieşte orice om, cât preţuieşte sufletul din el. Dumnezeu este Capul Bisericii. Preoţii care doresc ca Biserica să ajungă liman al norodului să aleagă pe cei mai vrednici dintre ţărani şi să adune în fiecare duminică gospodarii care să dorească unitatea poporului. Viitorul unei ţări se poate păstra doar prin ridicarea minţii şi păstrarea sufletului”.

Dascălii poporului sau învăţătorii erau, de asemenea, evocaţi de Simion Mehedinţi ca nişte luminători ai oamenilor. Relaţia strânsă între credinţa ortodoxă şi viaţa locuitorilor satului sau a păstorilor era o constantă în viaţa lor, pentru ca omul să îşi încheie viaţa „cu sufletul grijit”. „Din nefericire, satul românesc tinde să dispară acum, pentru că tinerii părăsesc localităţile mici şi se mută la oraşe sau în alte ţări, aceasta fiind drama satului nostru”, a concluzionat părintele Gheorghe Holbea.