De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti“
La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, lucrarea "Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti" a Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae.
Publicarea acestei lucrări se înscrie în rândul evenimentelor editoriale prilejuite de împlinirea a 1.350 de ani de la trecerea la Domnul a ierarhului bizantin. Apărut în condiţii grafice deosebite, volumul reuneşte texte de mici dimensiuni şi epistole ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, cu un conţinut variat, dar cu un accent vizibil hristologic, după cum se arată în nota editorială: "Această culegere epistolară ne revelează o personalitate profund implicată în disputele hristologice, ajunse la un apogeu polemic spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului al VII-lea, dar şi o minte capabilă de cele mai subtile distincţii conceptuale, în cadrul cărora sunt valorizate creator toate produsele logicii antice". În introducerea semnată de preotul profesor Dumitru Stăniloae se regăsesc câteva date biografice din cea de-a doua parte a vieţii marelui ierarh, după anul 626, perioadă în care Sfântul Maxim a formulat o replică ortodoxă ereziilor hristologice, monofizitismul şi monotelismul. Traducerea este făcută din Patrologia Greacă (vol. 91) a ediţiei Migne. Volumul a fost structurat în două mari părţi: "Epistolele Sfântului Maxim Mărturisitorul despre cele două firi în Hristos şi despre viaţa duhovnicească", reprezentând o critică a monofizitismului, şi "Scrieri despre cele două voinţe în Hristos", împotriva ereziei monotelite. Pr. Dumitru Stăniloae notează că, împotriva ereziei monofizite, care susţinea că, după Întrupare, Mântuitorul Iisus Hristos a avut o singură fire, natura omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, "Sfântul Maxim afirmă valoarea firii omeneşti în faţa lui Dumnezeu, Care a creat-o ca s-o mântuiască şi s-o îndumnezeiască pentru vecie, nu ca s-o ştirbească prin apropierea Lui de ea". Monotelismul este o erezie ce afirmă că Hristos a avut, într-adevăr, două firi, însă o singură voinţă, cea divină. "În scrierile antimonotelite Sfântul Maxim arată că voinţa ţine de firea raţională a omului, reprezentând mişcarea ei liberă spre desăvârşire în unirea cu Dumnezeu, când e menţinută în acordul ei cu firea umană şi cu voia Creatorului acesteia. Căci voinţa e una cu libertatea şi Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat nu duce firea omenească spre mântuire ca pe un obiect lipsit de voinţă", arată părintele Stăniloae. În încheierea introducerii, pr. prof. Dumitru Stăniloae concluzionează: "Analizele Sfântului Maxim referitoare la tema voinţei omeneşti a lui Hristos sunt de o mare subtilitate. Ele se îmbină cu lămuriri preţioase asupra deosebirii între fire şi persoană sau între raţiunea firii şi modul concretizării ei în persoane şi a precizării voinţei firii prin ipostas sau persoană". În scrierile duhovniceşti, Sfântul Maxim Mărturisitorul trimite, printr-o epistolă către robul lui Dumnezeu Gheorghe, eparh al Africii, cuvânt de îndemn: "Să ne facem aşadar ai noştri şi ai lui Dumnezeu, mai bine zis numai ai lui Dumnezeu şi nicidecum ai trupului şi ai lumii. Să ne pregătim să chemăm pe Dumnezeul nostru, după cum s-a scris: "Pregăteşte-te să chemi pe Dumnezeul tău, Israile" (Amos 4, 12). Aceasta înseamnă să ne curăţim de petele şi întinăciunile cele rele, lepădând de la noi pe cât e cu putinţă chiar şi simplele năluciri ale patimilor. Căci aşa se pregăteşte cu adevărat cel ce voieşte să se pregătească bine. Aceasta ca să primim prin virtuţi, ca prin nişte culori dumnezeieşti, asemănarea întocmai cu Dumnezeu". Cartea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din Strada 11 Iunie), Librăria "Ortodoxia" (Calea Victoriei nr. 45) şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.