În contextul anului 2024 declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în semn de recunoaștere a activității depuse în slujirea aproapelui, a acordat distincții doamnei Adriana Căruntu, directorul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, și monahiei Serafima Buhăescu de la Mănăstire Christiana, medic în cadrul aceluiași centru.
Scrisoarea Papei către Patriarhul Daniel
Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea, adresată Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului în acest an.
Preafericirii Sale Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române "In resurrection tua, Christe, coeli et terra laetentur" (Brev. Rom. Dom. In Albis, ad Laudes) Cu fericita împrejurare a Paştilor Domnului nostru, care va fi sărbătorită în acest an, în aceeaşi zi de către toţi ucenicii lui Hristos, cu o deosebită bucurie adresez Preafericirii Voastre urările mele cele mai calde. La vestea Învierii lui Hristos, întreaga Creaţie - cerul şi pământul - este în sărbătoare. Ne bucurăm împreună cu aceasta pentru că Hristos nu a rămas în mormânt, iar trupul său a rămas neatins. Deoarece prin moartea Sa El a învins moartea şi prin învierea Sa El ne-a deschis porţile vieţii. Sărbătoarea Paştilor este victoria luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, o victorie pe care creştinii o sărbătoresc de aproape două mii de ani, în ciuda oricărui lucru, chiar şi atunci când întunericul pare să prevaleze. Da, creştinii Îl cântă pe Dumnezeu Cel Înviat către şi împotriva a toate, chiar şi acolo unde, şi în zilele noastre, se pare că nu mai există loc pentru speranţă, că violenţa, războiul, moartea continuă să domine lumea. Cântări de slăvire a Domnului se înalţă chiar şi printre creştinii persecutaţi în diverse religii ale pământului, aceşti creştini care, dacă ar privi situaţia doar cu ochii lor omeneşti, ar trebui să creadă că Dumnezeu i-a abandonat şi uitat, pierduţi în întuneric, fără cea mai mică rază de lumină. Vestea Învierii Domnului îi încurajează pe toţi creştinii, chiar şi în situaţiile în care răul pare că se impune, să mărturisească nădejdea noastră (cf. I Ptr. 3, 15), să se roage pentru a grăbi venirea Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Mt. 6, 10), să aştepte ziua luminoasă în care lacrimile tuturor celor care suferă vor fi şterse şi în care nu va mai exista nici moarte, nici doliu, nici plângere (cf. Ap. 21, 4). Preafericirea Voastră, cu bucurie şi recunoştinţă, putem afirma că, deşi ştim că suntem încă divizaţi, credinţa în Învierea Domului nostru Iisus Hristos, singurul Mântuitor al lumii, continuă să ne unească. Numai înrădăcinaţi în credinţa noastră putem, fără teamă, să ne deschidem dialogului între creştini, alături de credincioşii celorlalte tradiţii religioase şi toţi oamenii cu bunăvoinţă, pentru a parcurge împreună calea dreptăţii şi a păcii. Cu aceste sentimente, prin intermediul veneratului meu frate, Cardinalul Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, voi adresa în curând Preafericirii Voastre invitaţia de a lua parte la Ziua de Reflecţie, Dialog şi Rugăciune pentru Pace şi Dreptate, organizată la 27 octombrie la Assise, ziua celei de-a 25-a aniversări a întâlnirii istorice care a avut loc la Assise pe 27 octombrie 1986, la cererea Papei Ioan-Paul al II-lea. Ne vom întâlni cu toţii la Assise, creştini şi reprezentanţi ai altor tradiţii religioase din lume, credincioşi şi necredincioşi, pentru a efectua împreună un pelerinaj care, fără a renunţa la propria noastră identitate sau a ceda unor forme de sincretism, exprimă în mod simbolic parcursul tuturor celor care caută cu stăruinţă adevărul şi se străduiesc în mod concret să facă faptele cele întru dreptate şi pace. Acest drum împărtăşit va reprezenta un semn de mare speranţă pentru toţi oamenii şi în mod deosebit pentru cei care, chiar în aceste zile, cunosc suferinţa războiului şi a violenţei. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Filipeni, scria: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul, iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" (Filip 4, 4). Bucuria nu se comandă, ea nu poate fi decât oferită, şi numai Hristos Înviat ne poate da bucuria cea adevărată. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Cel căruia I S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, să ne păzească în iubirea Lui (cf. Mt. 28, 18). Alături de cele mai cordiale urări pentru ca bucuria Învierii să abunde în viaţa şi în slujirea Preafericirii Voastre, vă împărtăşesc o îmbrăţişare frăţească întru Domnul. Vatican, 18 aprilie 2011, Benedict al XVI-lea