Semnal editorial: Cuvintele fiinţei eclesiale

Fără îndoială, fiecare dintre noi ne-am arătat admiraţia atât faţă de cei care cunosc mai multe limbi moderne, cât şi faţă de cei care învaţă ebraica pentru a cunoaşte limba în care a fost scris Vechiul Testament. E bine să cunoaştem mai multe limbi moderne, dar ele nu ne vor descoperi bogăţia de semnificaţii din textul Noului Testament. E bine să cunoaştem ebraica, dar Apostolii Cincizecimii ne-au mărturisit despre Hristos şi despre cuvintele Vieţii veşnice în greaca veche. Venind în întâmpinarea unei acute nevoi de îndoit profesionalism: teologic şi filologic, domnul profesor Gheorghe Badea a alcătuit un dicţionar care cuprinde cuvintele greceşti folosite în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Liturghia Sfântului Vasile şi în cea a Darurilor mai înainte sfinţite: Dicţionarul grec-român şi român-grec al celor trei Sfinte şi dumnezeieşti Liturghii.

Apărută la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în 2009, lucrarea se adresează atât teologilor, cât şi celor pasionaţi de limbile clasice. Profesorul Badea nu este la prima realizare în acest domeniu; domnia sa ne-a oferit şi Dicţionarul grec-român al Noului Testament (după M. Carrez şi F. Morel). Atât acest dicţionar al Noului Testament, cât şi cartea pe care avem bucuria să v-o prezentăm, Dicţionarul grec-român şi român-grec al celor trei Sfinte şi dumnezeieşti Liturghii, sunt lucrări inedite în spaţiul cultural român şi nu numai. Este suficient să precizăm că, până în acest moment, cultura română nu beneficiază de un lexicon al vechii limbi greceşti, cei interesaţi de acest domeniu fiind nevoiţi să apeleze la sursele occidentale... Dicţionarul de faţă cuprinde cuvintele din rânduiala pregătirii sfinţiţilor slujitori înainte de începerea Proscomidiei; rânduiala dumnezeieştii Proscomidii; rânduiala pregătirii sfinţiţilor slujitori pentru începutul dumnezeieştii Liturghii; cuvintele din dumnezeiasca Liturghie; rugăciunile de mulţumire după împărtăşire. Lucrarea este extrem de utilă: greaca în care au fost scrise Sfintele Liturghii nu este nici greaca clasică (elina vechilor greci), nici koine (greaca Antichităţii târzii) şi nici greaca modernă. Aflarea sensului corect al unui cuvânt devine o sarcină dificilă pentru cel care nu a studiat câţiva ani temeinic această limbă străveche. Este greu de evitat provocarea lingvistică a celor aproximativ patru mii de ani de istorie, un cuvânt grec poate avea numeroase sensuri, uneori îndepărtate de semnificaţia şi de întrebuinţarea originară a cuvântului.

Dicţionarul grec-român şi român-grec al celor trei Sfinte şi dumnezeieşti Liturghii ne ajută să străbatem hăţişul semantic al limbii greceşti şi ne transpune în cugetul Sfinţilor Părinţi. Ei sunt cei care, aşternând pe hârtie cuvintele Sfintei Liturghii, au transpus în textele liturgice insuflarea Duhului Sfânt care se odihneşte în cugetul inimii care Îl doreşte pe Dumnezeu. Lor li s-a relevat nu doar un chip al celor care nu s-au suit la inima omului, ci şi înfăţişarea împreunei lucrări între Hristos şi oameni: Sfânta Liturghie. Ştim că creştinul este fiinţa eclesială; doar el poate trăi prin Sfânta Liturghie şi prin Tainele Bisericii viaţa din sânul Sfintei Treimi. Autorii Sfintelor şi dumnezeieştilor Liturghii au renăscut o limbă greacă robită de stereotipuri retorice şi i-au insuflat viaţă căci despre Viaţă mărturiseau în rugăciunile scrise de ei, ajunse până la noi. Dicţionarul grec-român şi român-grec al celor trei Sfinte şi dumnezeieşti Liturghii ne familiarizează cu vocabularul folosit de Sfinţii Părinţi, ne arată că fiecare cuvânt liturgic folosit este o taină care învăluie descoperind şi cuprinde eliberând.