Sfântul Carp, cinstit în Catedrala din Râmnic

În catedrala oraşului Râmnicu-Vâlcea, într-o raclă făcută din lemn de tei şi cireş, se află moaştele a trei sfinţi martiri din primele secole ale creştinismului: Sfinţii Mercurie, Teodor Stratilat şi Carp Episcopul. În rândurile următoare vom încerca să prezentăm puţinele informaţii care ni s-au păstrat despre viaţa şi suferinţele unuia dintre aceşti mucenici ai lui Hristos: Sfântul Carp, Episcopul Tiatirei. 

S-a născut în cetatea Pergam din Asia, fiind medic (ca şi Sfinţii Mucenici Papil, Agathodor şi Agathonica, împreună cu care este pomenit în calendarul ortodox în fiecare zi de 13 octombrie), slujind astfel celor aflaţi în nevoi şi neputinţe trupeşti. Creştin fiind, răspândea fără teamă dreapta credinţă printre locuitorii cetăţii Pergam care veneau la el să-şi tămăduiască atât trupurile, cât şi sufletele. Despre viaţa sa curată şi despre zelul cu care propovăduia Evanghelia a aflat şi comunitatea creştină din cetatea Tiatira (aflată la 90 de kilometri depărtare), care l-a chemat spre a-i fi păstor, dar şi pentru a răspândi şi aici noua învăţătură a lui Hristos. A fost hirotonit episcop al acestei cetăţi în vremea împăratului Deciu sau Traianus Decius, aşa cum mai era numit (249-251), şi a lui Valerian, proconsulul Asiei, mari prigonitori ai creştinismului.

Din raţiuni de stat, Deciu a hotărât înlăturarea creştinismului din imperiu, luând o măsură gravă, cum nu se luase până atunci. Printr-o lege de stat, el a dezlănţuit o persecuţie generală, aplicând riguros măsuri severe, numind şi un cenzor, pe Valerian, a cărui misiune oficială era aceea de a supraveghea moravurile societăţii, dar şi de a veghea punerea în practică a legii date împotriva creştinilor. Acest edict de persecuţie a fost dat în toamna anului 249 şi prevedea ca toţi cei care erau bănuiţi a fi creştini, indiferent de vârstă şi de starea socială, să se prezinte înaintea unei comisii de stat şi să facă acte de adeziune la păgânism: sacrificii, libaţiuni ori participare la ospeţele sacre. Fiind chemaţi nominal (după liste întocmite dinainte de autorităţi), creştinii erau obligaţi să sacrifice zeilor. Cei care se supuneau primeau certificate speciale (libelli), fugarilor li se confisca averea, iar la întoarcere erau ucişi. Cei care refuzau şi mărturiseau pe Hristos erau aruncaţi în închisori, torturaţi şi ucişi.

„Am văzut mărirea Domnului meu şi m-am bucurat“

Printre creştinii care au suferit acum moarte martirică se numără şi Episcopul Carp al Tiatirei. Fiind acuzat de autorităţi că îndemna pe păstoriţii săi să-şi păstreze credinţa şi să se lepede de idoli, a fost arestat din porunca lui Valerian. Pentru că a mărturisit fără teamă pe Hristos înaintea prigonitorilor săi şi a refuzat să aducă jertfe idolilor, a fost chinuit şi trimis la Pergam, locul său de naştere. Aici a fost bătut cu toiege cu spini, ars cu făclii, trupul i-a fost zdrobit şi tăvălit peste spini, picioarele i-au fost puse în încălţări în care au fost bătute piroane de fier. Fiind întrebat de ce creştinii nu vor să jertfească idolilor, Sfântul Carp a răspuns: „Nu se cade nouă să mâniem pe Dumnezeul nostru şi să ne arătăm nemulţumitori pentru facerile Lui de bine, căci chiar şi dobitoacele Îl cunosc pe Cel ce le-a hrănit, iar noi am fi nerecunoscători faţă de Ziditorul nostru dacă i-am cinsti pe zeii cei mincinoşi, lăsând pe adevăratul nostru Dumnezeu“.

Deşi îndurase atâtea chinuri, Sfântul Carp a fost văzut de prigonitorii săi râzând. Miraţi, aceştia l-au întrebat care este motivul, şi mai ales de unde mai are atâta tărie. Le-a răspuns simplu, şi poate în numele tuturor martirilor, al acelora care continuau să-L mărturisească pe Hristos, deşi torţionarii lor născoceau cele mai cumplite pedepse şi suferinţe la care poate fi supus omul (trupul său): „Am văzut mărirea Domnului meu şi m-am bucurat“. Mâniat de răspunsul sfântului, Valerian a poruncit ca acesta să fie aruncat la fiare; un leu însă a păzit trupul mucenicului, astfel că nu i s-a întâmplat nimic. Pentru că a scăpat şi acum nevătămat, mărturisind iarăşi pe Hristos, a fost aruncat într-un cuptor încins. Pentru că a rămas neatins de flăcări, din porunca aceluiaşi Valerian, Sfântului Carp i s-a tăiat capul. Trupul său a fost luat de către creştini în taină şi îngropat cu cinste. Aşa cum precizam şi la începutul acestor rânduri, părticele din sfintele sale moaşte se găsesc astăzi la catedrala din oraşul Râmnicu-Vâlcea, fără să ştim însă când şi în ce împrejurări au fost aduse aici.