Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, apărător al dreptei credinţe

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, apărător al dreptei credinţe

Un articol de: Constantin Ciofu - 09 Sep, 2008

▲ Sfinţenia Cuviosului Chiriac a fost proclamată ieri, la Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ, unde a vieţuit ▲ Sfânta Liturghie a fost oficiată de trei ierarhi şi zeci de preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi ▲ Proclamarea solemnă a canonizării Cuviosului Chiriac, care a trăit în secolul al XVII-lea, a avut loc în această vară, la Mănăstirea Neamţ, pe 5 iunie, alături de alţi opt cuvioşi nemţeni ▲

La Mănăstirea Tazlău, din judeţul Neamţ, a avut loc ieri proclamarea locală a canonizării Sfântului Chiriac de la Tazlău. Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, înconjuraţi de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi. „La Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ, prin darul oferit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc vizita IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu membri ai Sfântului Sinod, pentru proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Chiriac de la Tazlău, cu data de prăznuire - 9 septembrie. Originar din imediata apropiere a comunei Tazlău, din satul Mesteacăn, Sfântul Cuvios Chiriac a vieţuit în Mănăstirea Tazlău în veacului al XVII-lea, între 1600-1660. Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău este înmormântat în pridvorul Mănăstirii Tazlău, în partea de apus a mănăstirii. Este un moment de bucurie pentru obştea Mănăstirii Tazlău, pentru că, în afară de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, ctitorul mănăstirii noastre, care a fost canonizat în anul 1992, iată, anul acesta, un alt moment de bucurie cu această nouă canonizare“, a declarat stareţul Mănăstirii Tazlău, protosighelul Iosif Chiriac.

Dorinţa dobândirii darurilor Duhului Sfânt

La finalul Sfintei Liturghii, PS Ioachim Băcăuanul a vorbit despre contextul canonizării celor nouă sfinţi nemţeni, printre care şi Cuviosul Chiriac de la Tazlău. Ceremonia de proclamare a canonizării Sf. Chiriac de la Tazlău a avut loc după Sfânta Liturghie, în prezenţa sutelor de credincioşi prezenţi. PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal, iar arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, a citit Sinaxarului Sfântului Chiriac de la Tazlău. După cum a subliniat IPS Mitropolit Teofan, „Sfântul Chiriac de la Tazlău, nevoindu-se prin aceşti munţi, n-a avut o altă dorinţă în viaţa lui, o altă cale pe care a bătătorit-o, un alt drum pe care l-a parcurs, decât să dobândească darurile Duhului Sfânt şi, prin ele, să-L cunoască pe Dumnezeu. Spune viaţa Sfântului Chiriac că, din familie, copil fiind, tindea să-L urmeze pe Hristos şi a făcut aceasta plecând de acasă, îndreptându-se spre această mănăstire. Simţea că aici este Hristos, că fără de El nu poate să facă nimic bun, frumos şi adevărat“.

Cuviosul Chiriac de la Tazlău a intrat din fragedă tinereţe în obştea Mănăstirii Tazlău, unde a deprins viaţa monahicească, apoi a primit călugăria. După puţină vreme, a fost hirotonit, fără voia lui, diacon şi preot, devenind un iscusit povăţuitor de suflete. S-a retras în pustnicie într-o peşteră pe un munte din apropierea mănăstirii, numit Măgura Tazlăului. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor, a fost căutat de mulţimile de călugări şi credincioşi, dornici să se împărtăşească din sfinţenia vieţii sale. În acea perioadă de intensă propagandă calvină venită din Transilvania, el a fost un adevărat apărător şi mărturisitor al dreptei credinţe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ţinutul Neamţului.