Sfântul Cuvios Gheorghe a fost prăznuit sâmbătă la Mănăstirea Cernica

Sâmbătă, 3 decembrie, la Mănăstirea Cernica de lângă București a avut loc prăznuirea duhovnicească a Sfântului Cuvios Gheorghe, starețul din veacul al XVIII-lea al mănăstirilor Cernica și Căldărușani. Pentru că vremea a fost prielnică, numeroși credincioși din Capitală și din localitățile învecinate au poposit la mănăstirea ilfoveană și au cinstit după rânduială moaștele Cuviosului Gheorghe de la Cernica, așezate în biserica mănăstirii lângă celelalte odoare de mare preț - moaștele Sfântului Ierarh Calinic.

Credincioșii au venit să primească din liniștea și sfințenia pe care le răspândesc atât moaștele sfinților ocrotitori, cât și locul binecuvântat al acestei mănăstiri.

În ziua de hram, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori format din preoți și diaconi.

Preasfinția Sa a spus că Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a reînnoit duhovnicește, în secolul al XVIII-lea, viața monahală a obștilor de la mănăstirile Cernica și Căldărușani, după modelul viețuirii monahilor din mănăstirile Sfântului Munte Athos. „Cernica este o mănăstire misionară, o vatră de trăire duhovnicească, pe care stareții ei, dar și mitropoliții Țării Românești au dorit-o în spiritul autentic al vieții monahale de obște. Știm că în vremea de mijloc a istoriei noastre multe mănăstiri aveau viață idioritmică sau de sine, dar dorința ierarhilor care au condus Mitropolia Țării Românești a fost ca nivelul vieții duhovnicești să fie la înălțimea cea mai mare, aceea pe care o aveau obștile de la Muntele Athos. În acest proces de înnoire a vieții monahale și așezarea ei pe principiile vieții de obște, Sfântul Cuvios Gheorghe și Sfântul Paisie de la Neamț au avut un rol deosebit, ca și Mitropolitul Grigorie Dascălul, care au făcut parte din același curent duhovnicesc, de liniștire a minții și progres în virtute, cunoscut cu numele de isihasm. Isihasmul nu a fost destinat numai sfintelor mănăstiri, ci și credincioșilor obișnuiți, și știm că până și domnitorii din familiile Mavrogheni și Moruzi au fost admiratori ai eforturilor noi pe care acești părinți le aduceau, și care se rezumau la respectarea sfaturilor evanghelice, mărturisirea păcatelor și gândurilor și la importanța îndrumării duhov­nicești”, a spus Preasfinția Sa.

În perioada de vârf a stăreției Cuviosului Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, cele două mănăstiri depășiseră 200 de călugări, cuviosul stareț îngrijindu-se și de cei de după el, lăsându-le un testament în care arată cum ar trebui să decurgă viața duhovnicească și practică a monahilor. „Ar trebui să ne aplecăm asupra testamentului Sfântului Cuvios Gheorghe. Acesta este structurat pe șapte principii care sunt de bază pentru viața călugărească. În primul rând, el spune că, în viața călugărească, cei care doresc să avanseze spiritual trebuie să implementeze principiul binecuvântării, adică tot ceea ce săvârșește monahul se face cu binecuvântare de la părintele duhovnicesc. Urmează observarea curăției, a muncii de obște, grija pentru sfintele slujbe, care este foarte importantă. Acest complex de sfaturi evanghelice și practici de trăire monahală trebuie unite cu rugăciunea neîntreruptă și cu smerenia”, a explicat PS Părinte Ieronim Sinaitul.