Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Sfântul Cuvios Ioan Iacob, sărbătorit în Capitală

Sfântul Cuvios Ioan Iacob, sărbătorit în Capitală

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Știri
Un articol de: Diac. Andrei Butu - 07 August 2019

Biserica Ortodoxă Română l-a pomenit luni, 5 august 2019, pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț. În această zi, numeroși credincioși au fost prezenți la Mănăstirea Chiajna-Giulești, care și-a sărbătorit ocrotitorul spiritual. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învăță­tură rostit la hramul singurului așezământ monahal din Protopopiatul Sector 6 Capitală, ierarhul a afirmat că Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț a fost un următor al sihaștrilor de altădată care s-au nevoit în Țara Sfântă. „Din cei 47 de ani pe care i-a trăit, 23 i-a petrecut în țara sa de origine, România, și 24 în Țara Sfântă. Atât în România, cât și în Țara Sfântă, acești ani au fost dedicați în întregime lui Dumnezeu. În Țara Sfântă, la Mănăstirea Sfântului Sava, la Patriarhia Ierusalimului, la Iordan sau pe Valea Hozevei, Sfântul Ioan Iacob s-a arătat a fi următor al sihaștrilor de altădată. Dacă până la venirea perșilor, pustiul Betleemului și cel al Iudeii erau pline de sihaștri mari, Sfântul Ioan Iacob, în veacul 20, la 1.300 de ani după perioada de glorie a monahismului din Țara Sfântă, avea să fie următor al acestora. A împletit în mod armonios rugăciunea, privegherea, studiul și scrisul. Dacă veți citi poeziile lui, veți descoperi nu doar talent literar, ci și rugăciune; rugăciune și poezie într-o îmbinare armonioasă și într-o trăire înaltă”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

De asemenea, ierarhul a evidențiat faptul că Sfântul Ioan Iacob a adus bucurie și binecuvântare României, fiind singurul sfânt român canonizat de Patriarhia Ierusalimului. „Sfântul pe care îl pomenim astăzi este unul dintre românii care au adus multă bucurie țării lor de obârșie și Bisericii, mai ales. Dacă în ultima perioadă se vorbește în lume atât de urât despre români și despre România, Sfântul Ioan Iacob ne-a adus bucurie pentru că este cinstit nu doar în țara sa de obârșie, ci în întreaga lume ortodoxă, mai ales în Țara Sfântă, acolo unde s-a nevoit, unde a fost îngropat, așezat într-o peșteră când a trecut la cele veșnice și unde este cinstit în mod deosebit, fiind singurul sfânt român care a fost canonizat de Patriarhia Ierusalimului. Îmi amintesc de faptul că atunci când Patriarhia Ierusalimului l-a canonizat, la sfârșitul lunii ianuarie 2016, mănăstirea de la Hozeva avea cei mai mulți pelerini din câți au fost vreodată. Atunci au venit români nu doar din țara noastră, ci din întreaga diasporă, de departe, de dincolo de Ocean și din alte țări ale Europei pentru a se bucura de acest moment pe care Patriarhia Ierusalimului l-a dedicat Sfântului Ioan Iacob, la 24 de ani după ce Biserica Ortodoxă Română l-a așezat în ceata sfinților”, a ­explicat Preasfințitul Părinte ­Timotei Prahoveanul.

La final, ierarhul a săvârșit slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii acestui așezământ monahal.