Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ cinstit în Capitală

Sfântul Cuvios Paisie, cel care a înnoit viaţa de obşte de la Mănăstirea Neamţ şi s-a distins ca un neobosit cărturar şi editor de carte bisericească în limba română, a fost cinstit în ziua sa de pomenire, 15 noiembrie, după cuviinţă, în biserica Parohiei Şerban Vodă din cadrul Protopopiatului Sector 4 Capitală. Credincioşii prezenţi s-au putut închina şi la racla în care este aşezat un fragment din sfintele sale moaşte, aflată în tezaurul sacru al parohiei.

Prima zi a Postului Naşterii Domnului a reprezentat o zi de înălţare sufletească pentru slujitorii şi credincioşii parohiei bucureştene Şerban Vodă, care l-au sărbătorit prin rugăciune pe ocrotitorul lor spiritual, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ. Această parohie este binecuvântată de prezenţa unui fragment din cinstitele moaşte ale sfântului cuvios care a vieţuit în secolul al 18-lea, îndeletnicindu-se, deopotrivă, cu lucrarea rugăciunii neîncetate şi cu munca tiparului, prin grija lui văzând lumina tiparului numeroase lucrări de zidire sufletească în limba română.

Despre această activitate neobosită a călugărului nemţean ne-a vorbit şi părintele Pompiliu Dinu, parohul bisericii bucureştene aşezate sub ocrotirea sa: „Suntem bucuroşi pentru că îl avem ocrotitor pe acest mare cărturar, pe Sfântul Paisie, om al rugăciunii, om duhovnicesc, care a scris Filocalia pentru români şi pentru ruşi. Format pe teritoriul ţării noastre, deşi era din Poltava şi urmase studiile la Kiev, el a venit aici şi, sub ocrotirea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, călugărul Platon a devenit Sfântul Paisie. A venit la Dragomirna, unde a scris 650 de pagini de Filocalie românească, a mers apoi la Secu, retrăgându-se la Neamţ, unde a avut nenumăraţi ucenici. A avut legături cu peste 200 de mănăstiri, fiind cunoscut peste tot pentru aleasa lui cultură şi pentru spiritul său organizatoric. S-a mutat la Domnul la vârsta de 72 de ani, moaştele sale rămânând la Mănăstirea ­Neamţ. În prezent sunt doar cinci comunităţi care au fragmente din sfintele sale moaşte, printre care şi biserica noastră. Este o mare bucurie să avem un asemenea ocrotitor, care a creat cultură ortodoxă într-o vreme în care Secolul Luminilor îi făcea pe occidentali să umble în întuneric”.

De asemenea, la sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele paroh a vorbit despre modul în care trebuie petrecut Postul Naşterii Domnului, care a început în această zi: „Postul acesta nu e greu de ţinut, pentru că accentul cade pe milostenie. Trebuie să învăţăm această meserie extraordinară, care este facerea de bine. Biserica este o şcoală a milosteniei care ne învaţă că «cine dă se îmbogăţeşte, iar cine se zgârceşte afară din cale sărăceşte». Această perioadă poartă amprenta milei, pentru că Dumnezeu din milă, din dragoste pentru oameni L-a trimis pe Fiul Său în lume. La fel, noi trebuie să avem milă faţă de semenii noştri”.

Nu au fost uitaţi nici cei care au ajutat parohia, aceştia fiind pomeniţi în cadrul slujbei Parastasului, săvârşită la finalul Sfintei Liturghii. Totodată, credincioşii care au participat la rânduielile liturgice organizate cu ocazia hramului au primit din partea parohiei pachete cu alimente şi punguliţe cu anafură.