Sfântul Ierarh Calinic, sărbătorit la Mănăstirea Cernica

Credincioşi din întreaga ţară s-au închinat şi s-au rugat ieri, 11 aprilie, în lavra Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, din ostrovul Cernicăi, unde sunt păstrate sfintele sale moaşte. În ziua hramului, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a săvârşit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a rămas în sufletele credincioşilor români ca ierarhul smerit, grabnic ajutător şi iubitor de săraci, iar drept mărturie au fost sutele de credincioşi şi pelerini din întreaga ţară care, în pofida vremii ploioase şi reci, au venit în ostrovul Cernicăi pentru a se ruga şi a se închina sfântului de la care primesc mângâiere şi ajutor în clipele grele ale vieţii. Datorită numărului mare de credincioşi, racla cu moaştele Sfântului Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, a fost aşezată sub un baldachin în faţa bisericii Mănăstirii Cernica, ctitoria sa.
În ziua hramului, Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a evidenţiat virtuţile Sfântului Calinic, care a revigorat viaţa duhovnicească a lavrei de la Cernica într-o perioadă de grele încercări şi multe lipsuri, încât, aproape în fiecare zi, o căruţă pleca de la Mănăstirea Cernica spre Bucureşti pentru a strânge ajutoare alimentare şi alte lucruri ce prisoseau bucureştenilor.
Originar din Bucureşti, Sfântul Ierarh Calinic a intrat în obştea Mănăstirii Cernica în anul 1807, la vârsta de 20 de ani. Pentru râvna şi virtuţile sale duhovniceşti, obştea mănăstirii l-a ales stareţ, iar în anul 1850, când a fost ales Episcop al Râmnicului, lavra Cernicăi număra 354 de monahi. „În vremea stăreţiei Sfântului Calinic a fost cea mai strălucitoare perioadă pe care a trăit-o mănăstirea. Stareţ aspru şi autoritar, a pus rânduială în viaţa mănăstirii. Istoria mănăstirilor Cernica şi Căldăruşani ne spune că îi iubea mult pe călugări şi îi ajuta, dar era neîngăduitor cu monahii neascultători şi răzvrătiţi. Mulţi dintre aceştia a trebuit să plece în alte mănăstiri, fiindcă, spunea Sfântul Calinic, «monahul neascultător şi răzvrătit este mai rău decât un mirean care face asemenea lucruri». Om al rânduielii şi al rugăciunii, în timpul stăreţiei lui se făceau pe parcursul unui an 103 privegheri la marile sărbători închinate Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfintei Cruci şi sfinţilor cu Polieleu, care ţineau toată noaptea”, a spus Preasfinţia Sa.

„Un monah rugător, dar şi mare constructor”

Episcop al Râmnicului timp de 17 ani, Sfântul Ierarh Calinic a continuat lucrarea duhovnicească şi de zidire a noi locaşuri de cult, precum Catedrala Arhiepiscopală de azi din Râmnicu-Vâlcea şi biserica Mănăstirii Frăsinei, județul Vâlcea. „Sfântul Calinic Cernicanul a fost un monah pilduitor, un ierarh iubitor al eparhiei care i-a fost încredinţată, un om demn şi în acelaşi timp un om sfânt. Iubea rugăciunea, dar era atent şi cu lucrurile acestea de care au nevoie în general monahii şi credincioşii. A fost un om rugător care participa la privegheri, dar a fost şi un mare constructor. Biserica acestei mănăstiri în care ne aflăm stă mărturie dragostei lui şi am putea spune că a fost un vizionar, pentru că în această biserică abia încăpeau 354 de călugări. Ce ar fi însemnat dacă el ar fi făcut o mică biserică de lemn, în care nu ar fi încăput decât câteva persoane, care ar fi fost uşor cuprinsă de flăcări şi, mai ales, inaccesibilă mulţimilor care ar fi dorit să participe la slujbă? O altă ctitorie a sa este biserica Mănăstirii Pasărea, făcută în amintirea mamei sale, Filoteea. Este o biserică puţin mai mare decât aceasta, dar aproximativ identică ca formă şi arhitectură cu celelalte ctitorii, şi anume o biserică în Câmpina, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea și biserica Mănăstirii Frăsinei. Acestea sunt mărturii ale dragostei lui de a înălţa altare lui Dumnezeu în care poporul să poată intra pentru a-L lăuda pe Domnul. A fost în acelaşi timp şi un om conştient de lucrarea unui mare păstor de suflete. A făcut parte din Divanul ad-hoc şi Adunarea electivă care l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Ţării Româneşti şi, de asemenea, a fost apropiat de unii oameni importanţi pe care i-a catehizat mereu, vorbindu-le despre importanţa, frumuseţea şi taina Ortodoxiei”, a mai spus Părintele Episcop-vicar Timotei Prahoveanul.

În anul 1867, fiind bătrân și bolnav, Sfântul Ierarh Calinic s-a retras la Mănăstirea Cernica, unde s-a mutat în pace la Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. „Sfântul Ierarh Calinic a rămas în tradiţia acestei mănăstiri ca cel mai important monah pe care l-a avut de-a lungul celor patru veacuri de istorie. Aici au mai fost monahi mari şi smeriţi, în acelaşi timp, cum a fost stareţul Gheorghe, canonizat şi el, şi alţi călugări iubitori de viaţă duhovnicească, care au dorit să rămână anonimi. Dacă Mănăstirea Cernica are acum mai puţini călugări, are însă o ceată mare de rugători în Împărăţia Cerurilor, iar când trecem prin încercări, când vremurile sunt împotrivă, noi trebuie să ne raportăm şi să ne apropiem de rugătorii din ceruri, de sfinţii monahi pe care îi are această mănăstire”, a subliniat ierarhul.

După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei de pomenire a ctitorilor şi stareţilor Mănăstirii Cernica, pe parcursul zilei de ieri, credincioşi din împrejurimi şi din alte regiuni ale ţării au continuat să vină să se roage şi să se închine la ocrotitorul aşezământului monahal de pe ostrovul Cernicăi.