Comunitatea credincioșilor din Parohia „Sfântul Antonie cel Mare”‑Titan și‑a sărbătorit astăzi, 23 noiembrie, cel de‑al treilea ocrotitor spiritual, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, care s
„Sfântul Ioan Botezătorul, dascăl al rugăciunii, postului și milosteniei”
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit joi, 29 august 2024, în ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea sa a explicat că Sfântul Ioan Botezătorul „este, în același timp, un sfânt rugător, dar și îndreptător al vieții oamenilor”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul său că Sfântul Ioan Botezătorul a fost prezis de prorocii Vechiului Testament: „Sfântul Ioan Botezătorul este foarte cunoscut pentru că el a fost în planul lui Dumnezeu pregătit pentru a-L binevesti pe Mântuitorul Iisus Hristos și a-L arăta poporului lui Israel la râul Iordan, atunci când Ioan boteza mulțimile acolo. Pentru că a pregătit poporul pentru primirea lui Hristos s-a numit și «Înaintemergătorul» și a fost prevăzut și prezis de către prorocii Vechiului Testament. De aceea, Sfântul Proroc Isaia îl amintește prin cuvintele «Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui». Prorocul Maleahi îl înfățișează ca pe un înger spunând «Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele», adică el este considerat ca un înger mărturisitor și înaintemergător”.
De asemenea, Preafericirea Sa a amintit că Sfântul Ioan Botezătorul este rodul rugăciunilor părinților săi și că a fost prigonit încă din copilărie, având o viață plină de nevoințe.
„Ca prunc, Sfântul Ioan Botezătorul este dăruit de Dumnezeu părinților săi, preotului Zaharia și soției sale, Elisabeta, care s-au rugat foarte mult pentru a fi binecuvântați de Dumnezeu cu un copil. Sfântul Ioan Botezătorul a fost prigonit din copilărie de către Irod cel Mare, care a dat ordin ca să fie omorâți toți copiii din Betleem și împrejurimi până la doi ani. După moartea tatălui său, Elisabeta, mama sa, a fugit cu pruncul Ioan în Munții Iudeei. Acolo el a crescut în condiții foarte severe de singurătate și pustietate. Se spune despre el că era îmbrăcat într-o haină făcută din păr de cămilă, era încins cu curea și se hrănea cu miere sălbatică și cu lăcuste, după cum ne învață Evangheliile după Matei și Marcu. Sfântul Ioan era un mare postitor și ascet. La vârsta de 30 de ani a început să propovăduiască mulțimilor în pustia Iordanului. Acolo el îi chema pe oameni la pocăință și apoi boteza în râul Iordan. De aceea s-a numit și «Botezătorul». Dar în mod deosebit el a fost botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos pe care L-a prezentat mulțimilor la râul Iordan ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, a precizat Patriarhul României.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat apoi că predica Sfântului Ioan Botezătorul avea un mesaj duhovnicesc și social prin care combătea dezordinea morală: „Sfântul Ioan Botezătorul predica oamenilor pocăința, care înseamnă schimbarea felului de a gândi și de a viețui. El avea o predică morală de îndreptare a oamenilor, deodată spirituală și socială. Însă, sfârșitul vieții sale a fost cauzat de faptul că el l-a mustrat în public adesea pe regele Irod Antipa, care era unul dintre cei patru regi ai Israelului care au domnit după moartea lui Irod cel Mare Idumeul. Irod Antipa a domnit între anii 4 și 39 după Hristos în provinciile Galileea și Pereea, cea din urmă fiind o provincie dincolo de Iordan și de Marea Moartă. Irod Antipa a fost un om dezordonat din punct de vedere moral. El a alungat propria soție din casă și a adus în locul ei pe soția fratelui său, Filip, care era și el rege în partea de nord a Israelului. Soția regelui Filip, numită Irodiada, a venit împreună cu fiica sa, Salomeea, în palatul regelui Irod Antipa. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul îl mustra pe rege zicând că nu se cuvine să ia drept soție pe femeia fratelui său. Din acest motiv Irodiada era foarte supărată pe Ioan și căuta să-l omoare, însă regele Antipa se temea de popor, fiindcă Ioan era considerat de popor ca bărbat sfânt și drept, ca fiind un proroc. Într-o zi, în cetatea Maherus din Pereea, unde Irod Antipa avea un palat, acesta și-a serbat ziua de naștere făcând mare ospăț. La petrecere a dansat Salomeea, fiica Irodiadei, atât de frumos încât regele amețit de băutură și plin de gânduri de desfrânare a spus că îi oferă acestei dansatoare orice dorește. Mama sa, Irodiada, a sfătuit-o să ceară pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul. Așa a sfârșit viața pământească a Sfântului Ioan Botezătorul la vârsta de 32 de ani”.
Patriarhul României a prezentat și istoria capului Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost înmormântat și descoperit în mod tainic. „Capul Sfântului Ioan, spune tradiția Bisericii, a fost înmormântat în taină chiar la Cetatea Maherus, în apropierea palatului regal, de către Ioana, soția lui Huza, un dregător al regelui Irod Antipa. Mai târziu, capul Sfântului Ioan a fost mutat tot tainic în Ierusalim și a stat multă vreme acolo până când pe la mijlocul secolului al 4-lea doi călugări au luat capul de la Ierusalim și l-au dus într-o cetate în Siria, la Emesa. Acolo, peste un secol, Episcopul de Emesa l-a expus la închinare pentru că Sfântul Ioan Botezătorul făcea multe minuni, mai ales vindecări. Astfel, aceste două aflări se numesc prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. După o vreme, capul a fost luat de la Emesa și dus la Constantinopol. Însă în timpul persecuției iconoclaste în secolul al 8-lea, ca să nu fie profanat, capul a fost dus la hotarul dintre Imperiul Bizantin și Armenia. În secolul al 9-lea, capul Sfântului Ioan a fost dus înapoi la Constantinopol în timpul Patriarhului Ignatie. Acolo, capul a fost din nou arătat mulțimilor, iar aceasta se numește a treia și ultima aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. În timpul cruciadei a 4-a de la 1204, cruciații occidentali care au ocupat Constantinopolul au luat o parte din cap și l-au dus în Occident, în Franța, în localitatea Amiens, unde se află și astăzi acolo, într-o biserică”, a spus Preafericirea Sa.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre principalele virtuți duhovnicești ale Sfântului Ioan Botezătorul. „Ca învățător, Sfântul Ioan Botezătorul este în primul rând un dascăl al pocăinței. El cheamă pe oameni la pocăință și el va mijloci și în ziua Judecății de apoi pentru cei care s-au pocăit, dar nu au mai trăit ca să poată arăta faptele pocăinței în viețuirea lor. În al doilea rând, Sfântul Ioan Botezătorul este un dascăl al rugăciunii, postului și milosteniei. În al treilea rând, este un om al dreptății. El îi mustră pe cei care sunt călcători de lege, îi apără pe cei asupriți, pe cei săraci și marginalizați. Sfântul Ioan Botezătorul este apărătorul oamenilor nedreptățiți. El este, în același timp, un sfânt rugător, dar și îndreptător al vieții oamenilor. (…) În mod deosebit, Sfântul Ioan Botezătorul ne învață că trebuie păstrată unitatea familiei, că familia trebuie cinstită, iar unitatea ei trebuie păzită la toate nivelurile societății, indiferent de rangul social sau categoria socială a familiei respective. Ca și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, Sfântul Ioan Botezătorul este modelul ascetic și ocrotitor al monahilor și monahiilor”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii noastre.