De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Sfântul Ioan Iacob a fost cinstit în localitatea sa natală
De sărbătoarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, credincioșii din satul Crăiniceni, comuna Horodiștea, județul Botoșani, cel mai nordic punct teritorial al României și satul natal al sfântului, au participat la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la biserica Mănăstirii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”.
Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț” din Crăiniceni, județul Botoșani, și-a serbat luni ocrotitorul. Așezământul monahal se află în localitatea natală a sfântului, în incinta acestuia aflându-se chiar casa memorială a Cuviosului.
Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu Preasfințitul Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Sfintele slujbe au fost oficiate la un Altar special amenajat în curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan Iacob”.
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre nevoința Sfântului Ioan Iacob și despre dragostea lui de țară: „Sfântul Cuvios Ioan Iacob și-a oferit viața ca jertfă, în lumina iubirii lui Hristos-Domnul, dobândind multe daruri sfinte. A iubit pe toată lumea: a iubit pustia, a iubit patria din care a plecat, a iubit satul natal, dar mai mult a iubit Împărăția lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ roditor - acesta, pe care călcăm și noi -, pământ care a odrăslit mulți cuvioși, mulți sfinți, între care și pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, pe Părintele Cleopa, pe Părintele Dionisie de la Colciu, pe Părintele Paisie, sfinți cu toții, care ne îndeamnă și pe noi, cei de astăzi, să fim atenți la viața noastră. Să fim roditori, să lăsăm ca sămânța harului lui Dumnezeu să rodească în viața noastră. Spre slava Lui și spre mulțumirea noastră în fața lui Dumnezeu pentru darul vieții și pentru toate darurile pe care le-am primit, dar și spre mântuirea noastră, a tuturor. Le urmăm pilda fiecare în parte, dar ne adunăm la biserică pentru ca să ne împărtășim dragostea și mulțumirea noastră față de Preasfânta Treime. Este folositor să ne iubim unii pe alții, este folositor să-i cinstim pe sfinți - și îndeosebi mă refer la Sfântul Ioan Iacob - care rămâne o pildă vie în viața noastră, și de smerenie, și de dragoste, și de răbdare, de purtare a Crucii. Să-l chemăm în rugăciune fiecare în parte și toți laolaltă, ca prin darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu, prin darul sfintelor lui moaște, să ne ajute și pe noi să ne vindecăm”.
Credincioșii prezenți la slujba hramului au vizitat cu această ocazie și casa memorială a Sfântului Ioan Iacob.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre cum trebuie să îl cinstim pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamț: „Venit-am astăzi aici, la Crăiniceni, pentru a-l cinsti pe Sfântul Ioan Iacob. O cinste de care el nu are nevoie, că este cinstit de Dumnezeu. Nu are nevoie de cinstea noastră. Are nevoie, însă, ca noi oamenii să încercăm să urmăm pilda vieții sale și prin această încercare și tindere și năzuință să se împlinească și cinstirea pe care o aducem Sfântului Ioan Iacob. Și cum îl cinstim? Urmându-i viața precum a fost el. Și anume, să avem conștiința că suntem străini și călători pe acest pământ. Să avem conștiința că patria noastră este Împărăția cerurilor. Și îl mai cinstim pe Sfântul Ioan dacă vedem prin credință și nădejde această cetate a lui Dumnezeu și cu dor nespus o iubim pe dânsa. Și cum, oare, se poate împlini acest lucru, pentru noi, cei din viața de mănăstire, pentru noi, cei din viața de familie? Spus-a Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, citită ieri: «Fiecare să-și împlinească slujba sa». Ești mamă? Fă cele ale mamei. Ești tată? Fă cele ale tatălui. Ești călugăr sau călugăriță? Fă cele ale mănăstirii. Ești preot sau arhiereu? Fă cele ale arhiereului și preotului. Ești învățător, responsabil peste alții sau conducător de cetate, de sat sau de oraș? Împlinește cele care se cuvin în slujba care ți-a fost rânduită. În același timp, nu uita că orice ai fi, și tată, și mamă, și arhiereu, și preot, și călugăr, și primar, și domn mare, nu uita că ești străin și călător pe acest pământ”.