Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Sfântul Leontie, ocrotitorul copiilor

Sfântul Leontie, ocrotitorul copiilor

Un articol de: Vasile Demciuc - 01 Iul, 2010

Dintre atâţia ierarhi, călugări şi creştini îmbunătăţiţi pe care i-a odrăslit Moldova, în ceata celor care prin faptă şi cuvânt au îmbogăţit spiritualitatea românească se numără şi Sf. Ierarh Leontie, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti din secolul al XIV-lea şi începutul secolului următor.

Născut în zona Rădăuţi, din părinţi drept-măritori creştini, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată, sfântă, încă de mic iubea slujbele, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină, simţindu-se legat de cei cu care îşi împărţea hrana şi bucuria vârstei. După înălţarea Bisericii "Sf. Nicolae", de către Bogdan I, după terminarea chiliilor în jurul ei, întemeindu-se o frumoasă mănăstire, fericitul Leontie a intrat în nevoinţa călugărească.

Egumenul mănăstirii, înţelegând prin Duhul Sfânt că este un vas ales al Bisericii lui Hristos, l-a îmbrăcat în haina monahală, iar la slujba călugăriei i s-a pus numele Lavrentie. Mult sporind în nevoinţă călugărească, în smerenie, în rugăciune şi în râuri de lacrimi pentru Hristos, retrăgându-se în biserica de lemn cunoscută mai târziu sub numele Schitul lui Lavrentie, avea să îl primească mai târziu pe cel ce a fost Cuviosul Daniil Sihastru.

Înfiinţându-se scaunul episcopal la Rădăuţi, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie şi răspundere înfricoşătoare de ierarh.

Vârsta înaintată, slăbirea firii sale, suferind mereu după mult iubita linişte unde se formase şi unde putea vorbi numai cu Dumnezeu, toate acestea l-au silit să se retragă din scaunul episcopal şi să se reîntoarcă la sihăstria sa de pe valea Putnei, primind numele de schimonahul Leontie.

Dându-le ucenicilor săi ultimele învăţături, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului Nostru Iisus Hristos, înmormântat fiind în biserica de lemn a Schitului Laura, mai sus de satul Vicov. Cunoscute şi răspândite, minunile ce se făceau la mormântul Sf. Leontie de la Laura, credincioşii şi clerul au cerut mitropolitului Moldovei de atunci să aprobe scoaterea din pământ a acestui mare odor duhovnicesc şi strămutarea în Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuţi.

Ieromonahul Zaharia Kopîstenki de la Kiev, în cartea sa "Palinodia" din 1622, amintea despre moaştele Sf. Leontie făcătorul de minuni care se aflau în Rădăuţi întregi.

Cercetările arheologice efectuate la sfârşitul secolului trecut au identificat moaştele Sf. Ierarh Leontie, fost episcop de Rădăuţi, canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu data de 1 iulie 1992, devenind un adevărat palladium al Eparhiei Rădăuţiului.

Aşezate alături de un fragment din sfintele moaşte ale Sf. Ierarh Teodosie, fost şi el episcop de Rădăuţi, într-o frumoasă raclă de argint, moaştele sale sunt şi astăzi făcătoare de minuni.

Aşezământ pentru copiii suferinzi

Aşezământul Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi, pus şi sub "Acoperământul Maicii Domnului", alcătuit din 12 vile destinate copiilor, două blocuri de garsoniere şi multe alte clădiri adiacente, a fost început în anul 2001 şi terminat de aproape doi ani, dar încă nu a fost dat în folosinţă din cauza birocraţiei, care din păcate mai este încă în vigoare.

Scopul pentru care a fost construit acest aşezământ a fost şi este acela de a ridica suferinţele de pe umerii copiilor, să le creăm condiţiile necesare unui trai normal, să-i formăm buni români şi buni creştini, să fie de folos societăţii.