Sfântul Nectarie, pomenit la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Sfântul Nectarie de la Eghina a fost cinstit duminica trecută la Mănăstirea Sihăstria Putnei din judeţul Suceava prin slujire arhierească. Credincioşi din mai multe zone ale ţării au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, primind la final din partea ierarhului cele două volume „Din vieţile sfinţilor“.

Duminică, 9 noiembrie 2014, Mănăstirea Sihăstria Putnei, cea care adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina, s-a bucurat de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica cu hramurile „Izvorul Tămăduirii“ şi „Sfântul Serafim de Sarov“, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Alături de stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhimandritul Nectarie Clinci, din soborul de slujitori au mai făcut parte şi arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilierul educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii. În timpul slujbei arhiereşti au avut loc două hirotonii - una în diacon şi una în preot, precum şi două hirotesii în protosinghel - părinţii Ioan şi Grigorie de la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a făcut referire la învierea cea de obşte şi la înfricoşătoarea judecată: „Viaţa noastră nu se sfârşeşte la marginea mormântului, căci dacă ar fi aşa, zadarnică ar fi toată strădania noastră pe acest pământ. Acest adevăr ni l-a arătat Mântuitorul şi în Sfânta Evanghelie de astăzi, înviind-o pe fiica lui Iair. Moartea cu trupul este o adormire; ne trezim din acest somn cu trupul la învierea obştească. Sufletul este nemuritor, el merge după ce se sfârşeşte viaţa noastră trupească la înfricoşătorul scaun de judecată al lui Dumnezeu, fiind rânduit de conştiinţa sa, glasul lui Dumnezeu, potrivit faptelor sale săvârşite pe pământ“. La final, stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhimandritul Nectarie Clinci, a mulţumit preoţilor şi credincioşilor pentru împreuna-slujire şi împreuna-rugăciune, amintind şi de purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, care a oferit în mod gratuit fiecărui credincios prezent cele două volume „Din vieţile sfinţilor“. „Mulţumim Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului, precum şi Sfântului Ierarh Nectarie, care, iată, ne-a strâns în jurul Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen şi a preoţilor slujitori, făcând ca această zi de duminică să fie una mai frumoasă, mai luminoasă şi mai plină de har şi de binecuvântare. Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen pentru cărţile oferite; ştim că nu poţi să-l cinsteşti cu adevărat pe un sfânt dacă nu-i citeşti viaţa“.

Sărbătoarea Mănăstirii Sihăstria Putnei s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.

Sihăstria Putnei, lavra monahului Atanasie

Începuturile Sihăstriei Putnei urcă în istorie până la mijlocul veacului al XV-lea. Dornic de mai multă linişte, un monah din lavra Putnei, Atanasie, se retrage la trei kilometri depărtare, în pădure. I se vor alătura şi alţi sihaştri, ridicându-şi aici şi o bisericuţă de lemn. Pustiită de poloni la sfârşitul secolului al XVII-lea, bisericuţa va fi rezidită cu sprijinul vistiernicului Ilie Cantacuzino, în timpul egumenului Lazăr, ucenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Urmaşii lui la cârma aşezământului monahal au fost Teodosie († 1715) şi Dosoftei († 1753).

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaşte o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781). Acum se ridică o biserică din piatră, cu hramul Buna Vestire, sfinţită în 1758, şi se efectuează şi alte lucrări, cu sprijinul unor domnitori şi boieri ai vremii. După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), Sihăstriei i se pun multe interdicţii. Sub egumenul Natan (1781-1784), sihaştrii de aici, pentru a supravieţui, ajung să ceară milostenie de la bunii credincioşi, pentru ca undeva spre sfârşitul veacului al XVIII-lea Sihăstria Putnei să fie desfiinţată, precum majoritatea aşezămintelor monahale din Bucovina. Vieţuitorii sunt transferaţi la Mănăstirea Putna, ca şi obiectele de cult. Singur, ieroschimonahul Paisie, ultimul egumen, rămâne aici.

La 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Printre dărâmături s-au descoperit şi osemintele galbene şi frumos mirositoare ale celor trei stareţi cuvioşi: Sila, Natan şi Paisie.

Alături de principalele locaşuri, Biserica „Buna Vestire“ şi Biserica „Izvorul Tămăduirii“, Mănăstirea Sihăstria Putnei mai are o bisericuţă în cimitir, cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“, precum şi Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, numită şi „Biserica de la izvor“.