Sfântul Nicolae reflectă bunătatea milostivă a lui Dumnezeu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit marți, 6 decembrie 2022, în ziua de pomenire a Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în care a vorbit despre viața acestui ierarh milostiv și smerit, ­cunoscut pentru blândețea și dărnicia sa.

Patriarhul României a subliniat rolul pe care l-a avut Sfântul Ierarh Nicolae în apărarea dreptei credințe la Sinodul I Ecumenic de la Niceea: „În anul 325, din cauza ereziei ariene, Sfântul Constantin cel Mare a convocat Sinodul Ecumenic de la Niceea, la care a participat și Sfântul Ierarh Nicolae. Acesta l-a mustrat pe ereticul Arie pentru rătăcirea sa de la dreapta credință. L-a mustrat pentru că Arie nu credea că Iisus Hristos este deoființă cu Tatăl și egal cu Tatăl, ci este o făptură îndumnezeită, nu este Dumnezeu adevărat. Sinodul I Ecumenic a combătut erezia lui Arie și a mărturisit primele șapte articole ale Crezului. Combătând erezia lui Arie, Sfântul Nicolae a arătat multă râvnă și multă dragoste pentru păstrarea dreptei credințe împreună cu Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei și cu Sfântul Atanasie, diaconul din Alexandria. Împăratul dorea să aducă liniște, pace în imperiu și să păstreze unitatea credinței celei adevărate”.

„Un păstor rugător, smerit și virtuos”

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre viața, virtuțile și minunile săvârșite de Sfântul Ierarh Nicolae, prin care a arătat iubire față de cei săraci, nedreptățiți sau aflați în primejdii: „Sfântul Nicolae a fost un păstor rugător, smerit și virtuos. El era foarte milostiv. A ajutat o mulțime de oameni săraci, necăjiți și naufragiați. Se spune în viața lui că a ajutat fete sărace și le-a ferit de desfrânare, ca tatăl lor să nu le vândă din cauza sărăciei. De asemenea, a intervenit în vis și i s-a arătat guvernatorului Lichiei, care din invidie a învinuit trei ofițeri că ar fi trădători și că nu-l respectă pe împăratul Constantin. Atunci i s-a arătat Sfântul Nicolae acestui guvernator Avlavie și l-a mustrat pentru că în mod mincinos i-a acuzat pe cei trei ofițeri că nu ar fi fideli sau credincioși față de Constantin cel Mare, iar împăratului i-a explicat că acesta i-a învinuit pe nedrept pe cei trei și să nu-i pedepsească cu moartea, deoarece sunt nevinovați. Sfântul Nicolae a ajutat în vreme de secetă mai multe localități din Asia Mică, între care și cetatea pe care o păstorea, deoarece seceta mare a adus după sine foamete multă și a crescut prețul cerealelor. El, făcător de minuni, a ajutat populațiile cele mai sărace din cauza foametei și a trimis din alte părți corăbii pline de cereale ca să ajute populația înfometată”, a reliefat ­Preafericirea Sa.

Patriarhul României a arătat apoi că, prin minunile săvârșite, Sfântul Nicolae a devenit cunoscut atât în Răsărit, cât și în Occident: „El a făcut minuni și în timpul vieții, și după trecerea sa la cele veșnice. S-a dovedit un om plin de iubire smerită și milostivă. Ceea ce a impresionat foarte mult nu era doar milostenia sa, ci discreția și smerenia cu care el săvârșea faptele de milostenie. Ajuta și se ascundea. Nu dorea să fie văzut și lăudat. Această milostenie discretă, fără dorință de a fi cunoscut ca binefăcător și fără dorință de a fi lăudat era semnul autentic al sfințeniei sale. Se asemăna cu Mântuitorul, care nu săvârșea minuni pentru a Se afirma pe Sine, ci săvârșea minuni din iubire milostivă față de cei aflați în suferință. Sfântul Nicolae a arătat că el a înțeles iubirea milostivă a lui Hristos ca fiind lumina vieții creștine. De aceea, el a devenit popular atât în Răsărit, unde s-a născut și a păstorit, cât și în Occident, unde se află moaștele lui din anul 1087, la Bari, Italia”.

Evidențiind smerenia și dărnicia acestui sfânt, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Moș Crăciun este personificarea iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl: „Sfântul Nicolae nu a fost în istorie cel mai mare teolog al Răsăritului, dar a fost cel mai popular dintre sfinți prin bunătatea sufletului său. De aceea, în această perioadă a Postului Crăciunului, prin bunătatea sa a devenit pentru copii un precursor sau înaintemergător al lui Moș Crăciun. Moș Crăciun este personificarea iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl. Moș Crăciun reprezintă bunătatea smerită a lui Dumnezeu Tatăl, Care trimite în lume pe Fiul Său să Se nască, să crească și să ne mântuiască de păcat, de moarte și să ne dăruiască sfințenie și viață veșnică. Sfântul Nicolae, prin bunătatea sa, reflectă bunătatea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl și bunătatea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos în care s-a manifestat iubirea veșnică a lui Dumnezeu Tatăl pentru lume”.

În Capitală sunt 44 de biserici închinate Sfântului Nicolae

Patriarhul României a amintit că în București există 44 de biserici aflate sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae și că la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Capitală este păstrată mâna dreaptă a sfântului: „De pe timpul domnitorului Mihai Viteazul, la sfârșitul secolului al 16-lea, se află în București mâna dreaptă a Sfântului Nicolae pe care Mihai Viteazul a cumpărat-o de la Bari, Italia. Ea într-adevăr lipsește din moaștele sfântului care se află în Biserica «Sfântul Nicolae» din Bari, ceea ce înseamnă că nu este o simplă poveste dăruirea mâinii drepte a Sfântului ­Nicolae Bisericii «Sfântul Gheor­ghe»-Nou din București, ctitorie a lui Brâncoveanu de mai târziu. Prezența în București a mâi­nii drepte cu care el făcea atâtea milostenii a avut ca rezultat înmulțirea, intensificarea evlaviei bucureștenilor față de Sfântul Ierarh ­Nicolae, astfel încât astăzi, în București, există 44 de biserici care poartă hramul «Sfântul Nicolae». Deși bisericile acestea aveau și alte hramuri, bu­cureștenii au dorit mult ca lăcaşul lor să fie ocrotit de Sfântul Nicolae, pentru că este mult ajutător și milostiv. Aceasta pentru că adevărata bu­curie se naște din dărnicie. În evlavia poporului ro­mân, Biserica i-a îndemnat pe cei înstăriți, pe bo­ieri și pe domnitori să cons­truiască cel puțin o biserică având hramul «Sfântul Nicolae», deoarece, în perioada în care el este prăznuit, mulți oa­meni suferă de frig și de lipsa hranei, iar prin hra­murile acestor biserici s-a dezvoltat dărnicia, ge­nerozitatea creștină. Aceasta explică de ce aproape toți marii domnitori români din Muntenia și Moldova au zidit o biserică cu acest hram. Sfântul Nicolae a creat o civilizație a generozității, a dărniciei și a milostivirii, astfel încât vedem cum Dumnezeu este minunat întru sfinții Săi, fiind­că în Sfântul Nicolae se arată iubirea milos­tivă a lui Hristos într-un mod deosebit de intens”.

La final, Preafericirea Sa i-a felicitat pe toți cei care poartă numele de ­Nicolae, Nicoleta sau derivate din acesta, urân­du-le ani mulți cu sănătate și mântuire, pace și bu­curie ca să poată urma pilda vieții Sfântului Nicolae.