Sfântul Serafim de Sarov, sărbătorit în Capitală

Biserica „Sfântul Nicolae”-Tabacu din Capitală și-a sărbătorit vineri, 19 iulie, hramul de vară închinat Aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La slujbă au participat și credincioși din comunitatea rusă din București. 

La Biserica „Sfântul Nicolae”-Tabacu, singurul locaș din Bu­curești unde se află spre cinstire un fragment din moaștele Sfântului Serafim de Sarov, ziua de sărbătoare a început joi, în ajun, cu slujba Privegherii. În ziua de pomenire a aflării moaștelor cuviosului, vineri, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bu­cu­reștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, ierarhul a vorbit despre lucrarea duhovnicească a Sfântului Serafim de Sarov în pământul Rusiei. „Pomenirea Sfântului Serafim de Sarov este prilej de mare bucurie nu doar pentru acest locaș, care are un fragment din moaștele lui, ci pentru întreaga Biserică dreptmăritoare, în mod special pentru Biserica Rusiei, acolo unde el s-a născut și s-a nevoit. De la Sfântul Serafim de Sarov învățăm câteva lucruri deosebit de importante pentru viața duhovnicească a fiecăruia dintre noi. Învățăm că marii sfinți, oamenii bineplăcuți lui Dumnezeu, au avut o lungă perioadă de formare, de ascultare și de ședere în preajma celor care au deprins bine cuvintele Sfintei Evanghelii și învățăturile Sfin­ților Părinți ai Bisericii. Sfântul Serafim de Sarov, cu numele lui de la botez Prohor, s-a născut într-o familie de oameni foarte credincioși care erau iubitori ai Bisericii, dar și foarte înstăriți. (…) Cei care au scris viața lui ne spun că atât în copilărie, cât și în tinerețe, sfântul a fost atras de cuvintele Sfintei Scripturi. Citea din Sfintele Evanghelii, dar și din scrierile Sfinților Părinți, iubind în mod deosebit cărțile filocalice, scrierile Sfântului Ioan Scărarul și ale altor sfinți asceți pe care mai târziu le-a și pus în practică. Vedem că a iubit foarte mult tăcerea, singurătatea și și-a pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu. În vremea nevoin­țelor sale călugărești a avut cel puțin două perioade de retragere, sau de izolare. Acești sfinți care se izolau, care nu mai vorbeau cu alții erau numiți zăvorâți”, a spus Preasfinția Sa.

Ierarhul a vorbit și despre nevoința aspră a cuviosului. „A avut o lungă perioadă de ne­voință pentru a lupta cu toate gândurile străine, cu gândurile slavei deșar­te, cu cele ale patimilor în general, care îl asaltau și pe el, cu toate că era atât de râvnitor. A ales să rămână în rugăciune vreme de 1.000 de zile și 1.000 de nopți pe o piatră. Se odihnea foarte puțin, nevoin­du-se mult. Biografii săi ne spun că după o astfel de nevoință a scăpat de războiul gândurilor. Sfântul Serafim de Sarov a fost și un om al retragerii în mijlocul creației lui Dumnezeu pentru a se bucura de liniște, de fru­musețea pădurilor și a munților, dar și de animalele sălbatice, care la întâlnirea cu el se comportau în mod neașteptat de blând, arătând că omul duhovnicesc poate schimba firea sălbatică a acestora. Pentru mai mulți ani a ales să viețuiască într-o chilie aflată la câțiva kilometri depărtare de lavra Sarovului. Acolo se ruga, cultiva grădina de zarzavat și avea oaspeți neașteptați, printre care și un urs care apare adeseori în icoana ce îl zugrăvește pe Sfântul Serafim”, a explicat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

La final, în semn de mulțu­mire pentru slujire și binecuvântare, pr. paroh Eugeniu Rogoti a dăruit din partea comunității ierarhului o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Nicolae și un buchet de flori.