Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Sfântul Vasile cel Mare, modelul jertfei sociale

Sfântul Vasile cel Mare, modelul jertfei sociale

Data: 23 Iulie 2013
Pe Sfântul Vasile cel Mare îl simţim apropiat de noi şi îl întâmpinăm cu multe rugăciuni fierbinţi şi cu inimi curate. El a slujit unui ideal moral netrecător, ce rămâne la fel de actual: idealul virtuţii, al slujirii lui Dumnezeu şi omului. Este idealul deschiderii sufleteşti către toată lumea, al înfrăţirii şi virtuţii sociale. În oglinda strălucitoare a vieţii şi faptelor lui, noi toţi să ne regăsim. S-a străduit să pună în lucrare toate facultăţile sufleteşti, înnobilând şi îmbogăţind omul lăuntric, pregătindu-l pentru viaţa veşnică.
 
Sfinţii Părinţi Capadocieni au chemat lumea la o înnoire morală în Hristos. Sfântul Vasile cel Mare zicea: „Imită, omule, pământul“, combătând patima lăcomiei. Căci pământul nu rodeşte pentru sine, ci pentru altul, pentru noi toţi. E mai de preţ să ai un nume frumos decât să fii bogat. Nu aştepta lipsa de grâu ca să-ţi deschizi grânarele, speculând nenorocirile omeneşti. Sfântul Părinte nu şi-a sacrificat numai rezervele sale materiale pentru ceilalţi, ci întreaga sa viaţă. El însuşi spăla rănile leproşilor, iar când s-a stins din viaţă, la nici 50 de ani, a fost plâns şi de păgâni, şi de evrei. Sensibil la durerile celor care erau în jur, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Precum suferinţa unui membru al corpului se întinde la toate, aşa trebuie să fie simţită suferinţa unui om la toţi oamenii. (...) Nu prin indiferenţă la suferinţa altora vor evita cei sănătoşi suferinţa proprie, ci prin luarea de măsuri pentru tămăduirea ei, acolo unde s-a ivit“.
 
Două gânduri exprimate de Sfântul Vasile cel Mare ar trebui să ne stăpânească: să avem sufletul cât mai larg şi mai deschis faţă de toţi, cum ne-o cere veacul de acum, iar privitor la slujirea preoţească, să fim conştienţi că suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu la mântuirea oamenilor. 
 
Întreaga activitate pastorală şi misionară, teologică şi învăţătorească a Sfântului Vasile reprezintă un act de iubire faţă de Hristos şi de semeni. Din dragoste faţă de oameni a apărut „Vasiliada“, „cetatea milei creştine“, cum o numea Sfântul Grigorie Teologul. (Pr. Claudiu Pîrvu)
 
Citeşte mai multe despre:   Sfantul Vasile cel Mare