Sfântul Vasile cel Mare şi legislaţia monahală

Dacă monahismul chinovial începe cu Sfântul Pahomie cel Mare, legislaţia monahală se impune prin "Regulile" Sfântului Vasile cel Mare. Datorită influenţei considerabile pe care acestea au avut-o în cercurile monahale din Răsărit, Thomas Spidlik afirma: "avem impresia că, odată cu Sfântul Vasile, Răsăritul monahal şi-a spus ultimul cuvânt în ceea ce priveşte disciplina vieţii de obşte" ("Spiritualitatea răsăritului creştin", vol. 3, traducere diac. Ioan I. Ică jr., cuvânt înainte P. Marko şi I. Rupnik S.J., Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 183).

"Regulile Mari" sunt în număr de 55, fiind formulate ca întrebări şi răspunsuri, din ele desprinzându-se acelaşi tact pedagogic cu care Sfântul Vasile ne-a obişnuit în lucrările sale ascetice şi epistolare. Cu toate că se adresează în mod direct monahilor, învăţătura acestor norme este valabilă şi pentru cei care trăiesc în lume.

În multe dintre regulile sale, sfântul îşi îndeamnă discipolii să fugă de lume, să se depărteze de toate grijile lumii, recomandând viaţa în singurătate: "Pentru păzirea sufletului de alunecări este de folos şi trăirea în singurătate. Cum că este păgubitor a trăi în comuniune cu cei care se arată fără frică şi cu dispreţ faţă de păzirea strictă a poruncilor, se constată şi din cuvintele lui Solomon, care învaţă: "Nu te împrieteni cu omul cel mânios, nici să nu locuieşti la prietenul cel dedat mâniei, ca nu cumva să înveţi căile lui şi să iei laturi pentru sufletul tău"... căci noi trebuie să ne lepădăm de noi înşine, să ridicăm crucea lui Hristos şi astfel să-I urmăm. Iar lepădarea de sine este totala uitare a celor trecute şi depărtarea de voinţa proprie" ("Regula Mare nr. 6", în PSB vol. 18, pp. 229-230). În alt loc, autorul spune: "Renunţarea desăvârşită începe cu înstrăinarea de toate cele din afară, precum: averi, de mărire deşartă, de viaţă obişnuită, de stăruinţa pentru lucruri nefolositoare, precum ne-au arătat sfinţii ucenici ai Domnului Iacob şi Ioan, care au părăsit pe tatăl lor Zevedeu, ba chiar şi luntrea lor, singura lor sursă de mijloace pentru viaţă şi, de asemenea, Matei, care, sculându-se de la masa de vameş şi urmând Domnului, a părăsit nu numai veniturile pe care i le aduce venitul său de vameş, dar a dispreţuit şi pericolele care trebuiau să urmeze pentru el şi pentru cei ai casei lui din partea autorităţii, pentru că lăsase socotelile serviciului de vamă neisprăvite, iar pentru Pavel s-a răstignit lumea întreagă şi el însuşi pentru lume" ("Regula Mare nr. 8", p. 235).

Adevărata perspectivă pe care Sfântul Vasile o deschide prin legislaţia sa este aceea a neîmpotrivirii faţă de voinţa lui Dumnezeu. "Regulile" sale dau cuvântului "lume" (cosmos) o dimensiune morală.