Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor

„Dacă vă doriți să ajungeți sfinți tre­buie să nu faceți păcate”, ne spune Adelina Iorgulescu, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială „Eugen Barbu” din Bucureşti. Copiii sunt aproape de sfinți prin inocența vârstei și îi percep, cu inima lor, ca pe prieteni ai lui Dumnezeu. Dar și ai oamenilor aflați în necazuri și nevoi. Unii dintre ei știu că „e bine să te rogi la Dumnezeu, pentru că poate a doua zi ți se va întâmpla ceva frumos”, așa cum afirmă Alina Ilie, elevă în clasa a V-a la școala gimna­zia­lă mai sus amintită. Iată cum vorbesc și alți copii despre sfinți și sfințenie.
„După mine, un sfânt înseamnă un om aproape de Dumnezeu. Și noi, oamenii obișnuiți, putem deveni sfinți dacă trăim în rugăciune și în post la fel ca sfinții. Trebuie să-i iertăm pe cei care ne greșesc și să facem fapte bune. Sfinții L-au ascultat și L-au slujit pe Dumnezeu, iar El i-a răsplătit cum se cuvine. Sfinții au crezut în Dumnezeu și au făcut așa cum a spus El.” (Cristian Maftei, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Nr. 179)

„Sfinții au fost prietenii lui Dumnezeu, au fost oameni ca noi, au avut o viață curată. Sfinții pun o vorbă bună la Dumnezeu pentru noi. Sfinții ne ajută atunci când ne este greu și când avem probleme. Fiecare dintre noi putem deveni sfinți atâta timp cât renun­țăm la păcate și Îl ascultăm pe Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat pentru a deveni sfinți.” (Andreea Militaru, clasa a VII-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”)

„Sfinții au fost oameni care au avut o viață curată. Când moaș­tele acestora au fost găsite, acestea miroseau a mir și erau intacte. Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și Îl ajută pe Acesta să ne apere. Dacă vă doriți să ajungeți sfinți, trebuie să nu faceți păcate sau dacă nu se poate să ajungeți sfinți, măcar fiți buni pentru a ajunge în Rai.” (Adelina Iorgulescu, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”)

„Eu cred despre sfinți că sunt speciali, ne ajută când avem nevoie de ajutor. Eu doresc și mă rog ca toți oamenii să fie buni ca să fie pace.” (Cezar Mandu, clasa a V-a, Școa­­la Gimnazială „Eugen Barbu”)

„Un sfânt înseamnă să fii un om curat la suflet, să ajuți oamenii săraci, nevoiași, și mai ales pe cei bolnavi. Un sfânt nu trebuie neapărat să primească ceva dacă a ajutat un om.” (Rareș Militaru, clasa a V-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”)

„Eu cred că oamenii sfinți fac fapte bune și au grijă de oamenii de pe stradă. Mereu când mă rog la Dumnezeu, a doua zi dorința se împlinește. Dumnezeu ne împlinește mereu dorințele numai dacă suntem cuminți. Pe stradă sau la școală întâlnesc mereu oameni fără suflet și văd rar oameni care au suflet și ajută pe alții. Am vorbit de Dumnezeu pentru că este Stăpânul nostru pe Pământ.  Crede în Dumnezeu!” (Alina Ilie, clasa a V-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”)

„De-a lungul timpului, pe Pământ au existat mulți sfinți care au făcut multe minuni și încă fac. Eu, de exemplu, când eram internat la spital, foarte bolnav, seara m-am rugat la Sfântul Nectarie în acest fel: «Sfinte Nectarie, sunt Andrei, am 11 ani, și am auzit de la mama multe minuni pe care le-ai făcut, și aș vrea, chiar dacă am fost rău, să mă ajuți să mă vindec. Amin.» A doua zi am putut pleca acasă deoarece m-am vindecat. (...) Dacă aș fi un sfânt, aș opri certurile sau, în câteva cuvinte, aș face pământul o planetă pașnică, fără oameni răi, fără războaie și fără certuri. Deși știu că nu sunt sfânt, eu voi spera ca pe planeta Pământ să existe pace. Doamne ajută!” (Andrei Cris­tian Guțescu, clasa a V-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”)

„Omul este creat după chipul lui Dumnezeu și trebuie să dobândească asemănarea cu El. Mântuitorul Iisus Hristos a spus celor cărora le-a adus învățătura Lui: «Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este». Oamenii au de la Dumnezeu libertatea de a alege felul în care își trăiesc viața, adică dacă respectă poruncile și învățătura Mântuitorului sau dacă sunt nepăsători. Li s-a spus și faptul că viața sufletului după moartea omului depinde de felul în care își trăieşte viața pe pământ. Împlinirea poruncilor prin comportamentul nostru are ca răsplată lumina, liniștea, frumusețea Raiului. Nerespectarea poruncilor și toate răutățile făcute pe pământ au drept consecință suferința sufletului în viața de dincolo.
Un proverb românesc spune: «După faptă și răsplată!» Cei care înțeleg aceste lucruri aleg să folosească timpul vieții pentru a dobândi curățenia minții și a inimii, ajutarea aproapelui, apropierea de Dumnezeu prin rugăciune. Aceștia duc o viață de sfințenie și devin sfinți. Viața de sfințenie nu este o viață tristă. Dimpotrivă, ea dă pace sufletească, liniște și bucurie permanentă în mijlocul semenilor noștri. Dumnezeu S-a jertfit pentru noi pentru că dorește ca toți să devenim sfinți.” (Andreea Oprea, clasa a VI-a A, Școala Gimnazială Nr. 179)

„Sfințenia este o fărâmă de fericire în sufletul fiecărui om. Ea iese la iveală atunci când facem fapte bune. Să fii sfânt este un lucru incredibil. Nu toți pot ajunge așa. Trebuie să fii deosebit, să faci fapte deosebite, să te bucuri de fiecare gest frumos pe care ți-l fac ceilalți și să faci și tu la fel.” (Crina-Maria Alexandrescu, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Nr. 179)

„În opinia mea, sfinții sunt persoane oarecare, care, prin intermediul rugăciunilor și al faptelor bune, au ajuns să ajute lumea, astfel fiind apreciate de Dumnezeu. Eu văd sfinții ca pe niște eroi, persoane care fac miracole și fapte bune. Oricine poate fi un sfânt, dar nu toată lumea înțelege că trebuie făcute fapte uimitoare și bune și că le trebuie credință în Dumnezeu și mai ales dragoste față de Dumnezeu. Consider că sfințenia este o calitate dobândită de persoanele apreciate de Dumnezeu deoarece au făcut fapte din milă și dragoste atât față de El, cât și față de semenii lor.” (Maria Boghiu, clasa a VI-a C, Școala Gimnazială Nr. 179)

„Sfinții reprezintă oameni binecuvântați de Dumnezeu care au ajuns în gradul de sfințenie și care au puterea de a săvârși diverse minuni. Sfinții sunt oameni foarte apropiați de Dumnezeu și de tot ce reprezintă lucrul sfânt, care au trăit o viață duhovnicească și care s-au jertfit pentru apărarea credinței.” (Daniela Puțaru, clasa a VII-a, Școala Gimnazială „Eugen Barbu”) (Pagină realizată cu sprijinul profesorului de religie Ioan-Răzvan Stoica, Școlile Gimnaziale Nr. 179 și „Eugen Barbu” din Capitală)