Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, 22 decembrie 2024, un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul
Sfințire de paraclis și hram la Mănăstirea Coșula
Mănăstirea Coșula din județul Botoșani a îmbrăcat joi, 16 mai, haine de sărbătoare. Sute de credincioși din împrejurimi au venit pentru a participa la slujba de sfințire a noului paraclis al mănăstirii. Aceasta a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și cu Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți.
Zi de sărbătoare pentru obștea monahală din mănăstirea botoșăneană Coșula, dar și pentru pelerinii prezenți: paraclisul mănăstirii, închinat Sfântului Sila, a fost sfințit de trei ierarhi ai Bisericii noastre. Cu această ocazie, mănăstirea și-a serbat pentru prima dată ocrotitorul.
După întâmpinarea celor trei ierarhi, clericii și cei prezenți s-au îndreptat spre noul paraclis pentru a lua parte la rânduiala sfințirii și pecetluirii Sfintei Mese.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Părintele Mitropolit Teofan, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, la un Altar amenajat lângă biserica mănăstirii.
Cuvântul de învățătură de după citirea Sfintei Evanghelii a fost rostit de către Preasfințitul Părinte Ignatie: „Ne vom sfinți, cu adevărat, viața, dacă Îi facem loc lui Hristos să vină în mijlocul nostru, în inima vieții noastre. Să-I dăm spațiu liber lui Hristos. Să scoatem din noi tot colcăitul patimilor. Nu este ușor, ci este o muncă extraordinară. Cea mai grea luptă este cea cu noi înșine. Iar cea mai mare umilință și înjosire nu este cea în care cineva ne vorbește inadecvat - ne ponegrește sau ne calomniază -, ci atunci când acceptăm păcatul în viața noastră. Păcatul ne coboară, ne fură demnitatea de făptură a lui Dumnezeu. Să luăm aminte la sfinți. Ei au avut această putere extraordinară, ca Hristos să fie, cu adevărat, sensul vieții lor, să fie carnea și sângele lor, să fie totul pentru ei, și nimic din această lume să nu-i poată distrage de la a-L trăi pe El și a întrupa ceea ce El ne-a lăsat în Sfânta Evanghelie. Să ne învrednicească Domnul, pe fiecare dintre noi, să ne bucurăm cât mai mult de sfintele slujbe, de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, care este supraviețuirea lui Hristos înlăuntrul vieții noastre”.
După Vohodul Mare, ierodiaconul Iustinian, viețuitor al obștii de la Coșula, a dat citire mărturisirii solemne publice rostite la hirotonie, iar după înconjurarea Sfintei Mese de trei ori, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei l-a hirotonit întru preot.
IPS Teofan a adresat, la rândul său, un cuvânt de binecuvântare: „S-a sfințit un nou Altar în această mănăstire. Unul nou pentru Sfânta Liturghie, un alt spital duhovnicesc, o altă inimă în care pulsează Duhul Sfânt, un alt rug aprins care arde și nu se mistuie. Un nou Altar de jertfă în care omul se întâlnește cu Dumnezeu la Sfânta Liturghie. Un spital duhovnicesc la care alergăm să ne întâlnim cu Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre pentru a ne vindeca de atâtea răni așezate pe sufletul, pe mintea, pe cugetul și pe trupul nostru. O nouă inimă a mănăstirii, cea de-a doua, de fapt prelungirea celei dintâi în care pulsează Duhul Sfânt care, având puterea cerului, o transmite în tot sistemul sufletesc și trupesc al obștii mănăstirii și al celor care din când în când veniți aici să vă așezați sub adumbrirea Duhului Sfânt. Un nou rug care arde și nu se mistuie, care luminează, curățește, dă direcția în noaptea lumii în care suntem”.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Calinic Chirvase a primit din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei distincția „Crucea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv” pentru clerici. Totodată, cei care au susținut mănăstirea în activitățile ei au primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan ordine și distincții de vrednicie.