Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a sfinţit pictura Bisericii „Sfânta Parascheva” şi „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei” din
Sfinţirea Altarului Bisericii „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din cartierul ieşean Moara de Vânt
Astăzi, 26 septembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a slujit în Parohia „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din cartierul ieșean Moara de Vânt. Înaintea oficierii Sfintei Liturghii, ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a Sfintei Mese.
Joi dimineață, zeci de credincioși s-au adunat la biserica Parohiei „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” Moara de Vânt pentru a participa la slujba de sfințire a Altarului, precum și la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan.
În predica rostită către cei prezenți, la finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre necesitatea prezenței unei biserici în mijlocul comunității: „Ce este acel cartier care nu are biserică? Acel cartier nu există în realitate, pentru că Dumnezeu ne-a creat pentru Sine, ne-a creat să viețuim cât mai frumos în această lume, dar ne-a creat și pentru veșnicia sălășluirii împreună cu El. Și cine să-ți amintească aceste lucruri? Noi suntem luați de valul vieții. Probleme de dimineața până seara, frământare, agitație, analize, ședințe și adesea trăim ca și cum Dumnezeu n-ar exista. Pentru că toate cele pe care le trăim sunt trăite printr-o altă prismă decât cea a relației noastre cu Dumnezeu. Ne aducem aminte de El poate puțin dimineața, seara, duminica, de sărbători, dar, în general, știți foarte bine. Dacă n-am fi venit noi astăzi la biserică, când am fi plecat la serviciu, pe la ora 8:00, până diseară la 22:00, când, poate, ne-am fi făcut o cruce înainte de a ne culca, ne-am mai fi gândit la Dumnezeu? Ar mai fi fost prezent Dumnezeu în gândirea noastră? E bine să recunoaștem că nu. Pentru că suntem luați de val și de preocupările lui. Rostul unei biserici într-un sat sau într-un cartier de oraș este acela de a aminti celor care trec pe lângă aceasta, văzând o cruce, văzând o icoană, poate o pictură în afară, să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci și să-L introducă, chiar dacă pentru o secundă, în preocupările omenești, uneori prea omenești, pe Dumnezeu în viața lor”.
La final, pentru jertfa și strădania de care a dat dovadă, preotul paroh Andrei Zlăvog a primit din partea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei cea mai mare distincție a mitropoliei, „Crucea Moldavă” pentru clerici. Totodată, cei care au sprijinit de-a lungul timpului activitatea parohiei au fost răsplătiți de chiriarh cu distincții de vrednicie.