Sfințirea bisericii unei parohii gorjene

În prezența enoriașilor, duminică, 14 mai, a avut loc resfințirea bisericii cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a Parohiei Borăscu, din Protoieria Târgu-Jiu Sud, județul Gorj. Slujba a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. După slujba de resfințire, Înaltpreasfințitul  Părinte Mitropolit Irineu a săvârșit Sfânta Liturghie. În cadrul sfintei slujbe, teologul Dumitru Alexandru Rusu a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Roșia-Jiu, din Protoieria Târgu-Jiu Sud. Actul de resfințire al bisericii a fost citit de către părintele protoiereu Ionel Câmpeanu.

Pentru activitatea pastoral-administrativă deosebită, pr. Ștefan Robert Brandibur a primit rangul de iconom stavrofor. De asemenea, pentru ajutorul oferit în lucrările de înfru­musețare a bisericii, senatorul Ion Iordache a primit distin­cția „Crucea Sfântului Nicodim”, clasa I, iar Țucu Constantin, primarul comunei Borăscu, și Cârstoiu Ion, au primit gramate chiriarhale de mulțumire.

În cuvântul de învățătură, Înalt­prea­sfinția Sa a vorbit despre pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie, din Evanghelia de la Ioan, capitolul 4, versetele 5-42: „În Duminica a V-a după Sfintele Paști, la Sfânta Evanghelie am ascultat o scriere a Sfântului Ioan Evanghelistul din viața Mântuitorului Iisus Hristos, anume convorbirea Sa cu femeia samarineancă, o pagină de misiune, de vestire a Împărăției cerurilor și de aducerea la viața cea veșnică și la cunoașterea adevărată a oamenilor. Mântuitorul Hristos a venit la fântâna aceea pentru sufletele multor credincioși. Atunci când îi spune femeii de apa cea vie, Mântuitorul Hristos face aluzie la Sfânta Împărtășanie, la Trupul și Sângele Său, căci acestea sunt medicamentele nemuririi. În dialogul cu Mântuitorul Hristos, femeia samarineană pășește de pe o treaptă pe alta ca un învățăcel la școală. Spunând femeii samarinence despre aceste daruri care se revarsă, El deja pregătește pe femeie la un alt examen al ei, anume examenul conștiinței, al vieții. Dacă apa este spre viața aceasta pământească, omul are nevoie de o apă cerească, căci nu trăim în lume numai ca să bem din apa aceasta și să mâncăm din mâncarea de pe pământ, ci ne pregătim pentru viața veșnică. Nimeni nu trăiește aici atât de mult încât să poată moșteni pământul acesta”.