Sfinţirea locului de biserică oficiată de IPS Mitropolit Teofan la Bălţăteşti

Luni, 5 august 2013, Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, în sobor numeros de preoţi şi diaconi, a sfinţit locul viitoarei biserici din incinta Centrului de vacanţă pentru copii şi tineri „Vestitorii bucuriei“ din staţiunea Bălţăteşti, judeţul Neamţ. La eveniment au participat atât credincioşii din localitate, cât şi copii aflaţi în tabere, sau pacienţii Staţiunii de Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală „Dr. Dimitrie Cantemir“, situată în imediata vecinătate.

 

Aflat la începutul săptămânii în zona Neamţului, conform tradiţiei, la sărbătorile sfinţilor nemţeni, IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a poposit luni la Centrul de vacanţă pentru copii şi tineri „Vestitorii bucuriei“ din staţiunea Bălţăteşti, unde a sfinţit locul viitoarei biserici a acestui aşezământ. Soborul slujitor a fost unul numeros, peste 15 preoţi şi diaconi participând la slujba de sfinţire. Din sobor nu au lipsit şi cei care s-au îngrijit îndeaproape de proiectul viitoarei biserici, părintele George Măriuţa de la parohia Săcăluşeşti şi părintele Alexandru Argatu de la parohia Boroaia.

 

Un lăcaş de cult atât pentru copiii şi tinerii din tabere, cât şi pentru pacienţii Staţiunii de Balneofizioterapie şi Recuperare Medicală

 

La finalul slujbei, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură celor prezenţi, în care a menţionat cum a luat naştere ideea construirii unei biserici la Centrul de vacanţă Bălţăteşti şi care va fi menirea viitorului lăcaş de închinare: „Parcurgând acest drum adesea şi trecând prin această localitate venerabilă, priveam adesea această casă a Mitropoliei, care părea a fi părăsită. A binecuvântat Dumnezeu cu mulţi ani în urmă Mitropolia să devină proprietarul acestei case şi am încercat de-a lungul vremii să-i dăm o folosinţă spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul oamenilor. Înainte, întrucât era şi staţiunea în apropiere, această casă a fost folosită ca loc de odihnă pentru familiile de preoţi. Timpul a trecut, s-a zidit într-însa şi un mic paraclis închinat Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, ca ocrotitori ai staţiunii de alături unde se îngrijesc suferinzii, dar am avut tot timpul sentimentul că această casă nu este folosită la capacitatea ei maximă. De aceea, când părintele George Măriuţa de la parohia Săcăluşeşti din apropiere, care cunoştea această casă, mi-a făcut propunerea ca ea să fie destinată tinerilor şi copiilor, deşi am fost sceptic la început din cauza degradării în care se afla clădirea, am acceptat în cele din urmă. Datorită hărniciei părintelui, cu ajutorul unor fonduri primite de la noi, casa a început încet-încet să capete o altă înfăţişare, iar, în urmă cu 2 ani, au început deja să vină primele grupuri de copii şi tineri. Reîncepându-se activităţile aici după o anumită pauză, simţeam nevoia şi unui loc de rugăciune situat lângă stradă, care să dubleze oarecum casa, iar lucrurile au început să se lege. Pe de o parte, părintele George s-a ataşat de această lucrare, pe de altă parte am simţit o colaborare frumoasă cu staţiunea de peste râu şi cu militarii de aici, până când a aflat mai multe despre noi părintele Argatu de la parohia Boroaia, care ne-a întins o mână de ajutor în ridicarea unei biserici de lemn. M-am bucurat nespus de mult auzind toate acestea, gândindu-mă că tinerii care vor veni aici vor avea un loc de binecuvântare, iar cu ajutorul unui pod pe care îl vom face peste râu vor veni la lăcaşul de închinare şi cei din staţiune, nu atât să participe la slujbe, că nu vom avea aici un preot permanent, ci pentru un moment de rugăciune şi reculegere. În plus, din când în când, preoţii din localitate şi din împrejurimi vor săvârşi Taina Sfântului Maslu la această biserică, pentru a fi mai aproape de bolnavi. Să dea Bunul Dumnezeu ca acest loc să fie un loc de legătură a omului cu Dumnezeu şi un loc de petrecere a timpului liber într-un mod agreabil, pe de o parte, şi creştinesc, pe de altă parte“.

 

După cuvântul Înalt Preasfinţitului Teofan, a urmat cuvântul părintelui George Măriuţa, care a mulţumit soborului slujitor şi credincioşilor prezenţi, subliniind importanţa momentului: „A rânduit Bunul Dumnezeu ca anul acesta să punem piatra de temelie a viitoarei biserici de lemn din incinta centrului nostru şi este un moment de bucurie şi împlinire duhovnicească, fiindcă fiecare altar ridicat ajută la mântuirea sufletelor credincioşilor“.

 

La final, toţi cei prezenţi la slujba de sfinţire au participat la o agapă.