De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Simpozion despre Mitropolia Basarabiei
La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu a avut loc ieri, 27 martie, Simpozionul „Bicentenarul Mitropoliei Basarabiei“, eveniment ce a marcat împlinirea a 95 ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă. Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu a lansat lucrarea „Basarabia. Aspecte din viaţa Bisericii şi a neamului românesc“.
Simpozionul a fost organizat de Facultatea de Teologie din Sibiu, Centrul arhidiecezan de diagnoză şi cercetare catehumenală, omiletică şi în pedagogia şi metodologia religiei „Mitropolit Andrei Şaguna“ din Sibiu şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România. Aula „Mitropolit Ioan Meţianu“ a facultăţii a fost plină, la eveniment au participat cadre didactice, preoţi, studenţi şi oameni de cultură. Corul studenţilor teologi, condus de pr. lect. dr. Sorin Dobre, a interpretat Imnul naţional, în debutul întâlnirii, şi cântece patriotice. Invitatul de marcă a fost pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu, iar din prezidiu au mai făcut parte decanul facultăţii-gazdă, pr. prof. dr. Aurel Pavel, şi conf. univ. dr. Paul Brusanowski.
Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu a prezentat contextul unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1928, apoi ruperea acesteia de patria-mamă şi influenţa rusească, precum şi câteva date istorice esenţiale referitoare la teritoriul dintre Prut şi Nistru, ce a aparţinut dintotdeauna Moldovei, după cum a explicat părintele academician. Aspectele esenţiale din viaţa bisericească a Basarabiei au fost prezentate pe larg de pr. Păcurariu. „Sub raport bisericesc, acest teritoriu a aparţinut pentru câteva secole de Mitropolia Moldovei, cu sediul la Suceava, apoi la Iaşi. Doar din 1598, când s-a înfiinţat Episcopia Huşilor, o parte din teritoriul respectiv a fost anexat la noua eparhie. Este vorba despre teritorii din sudul Basarabiei, care n-au intrat în componenţa Raialei Tighinei. Marii mitropoliţi ai Moldovei şi-au extins jurisdicţia şi peste teritoriile respective. În 1812, la ocupaţie, existau 12 protopopiate cu 775 de biserici şi aproximativ 30 de mănăstiri şi schituri. Dintre acestea, aproape toate erau ctitorii ale domnitorilor, boierilor sau chiar răzeşilor originari din Basarabia. Amintim Mănăstirea Căpriana, atestată documentar din timpul lui Alexandru cel Bun şi care ar fi avut şi o biserică din zid construită de Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mănăstirea Vărzăreşti menţionată tot în documentele lui Alexandru cel Bun şi refăcută de domnii care au urmat, şi mănăstirile din cetăţile Chilia, Cetatea Albă şi Hotin“, a spus pr. Mircea Păcurariu.
Unificarea bisericească
În continuarea simpozionului, conf. univ. dr. Paul Brusanowski a susţinut o prelegere prin care a prezentat pe larg modul în care s-a realizat unificarea bisericească din provinciile istorice ale României şi situaţia Bisericii din Basarabia la momentul Unirii de la 1918. La final, pr. decan Aurel Pavel a prezentat lucrarea pr. Păcurariu, „Basarabia. Aspecte din viaţa Bisericii şi a neamului românesc“. Cartea prezintă stadiul actual al cercetărilor istorice referitoare la Basarabia şi evenimentele de marcă din viaţa bisericească din această provincie. Nu sunt trecute cu vederea nici greutăţile şi provocările din istoria românilor de aici, rolul bisericilor şi mănăstirilor în viaţa ţinutului ocupat de Rusia ţaristă, precum şi evoluţia culturală şi socială din secolele al XIX-lea şi al XX-lea.