Sinaxă monahală în Arhiepiscopia Bucureștilor

Stareții și starețele, egumenii și egumenele de la mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Bucureștilor s-au întrunit joi, 20 septembrie, în Sala „Conventus” a Palatului Patriarhiei pentru consfătuirea anuală. Tema sinaxei monahale a fost dedicată „Anului omagial al unității de credință și de neam” și „Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”. Întrunirea a fost prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sinaxa din acest an a stareților și starețelor, egumenilor și egumenelor de la mănăstirile și schiturile din Arhiepiscopia Bucureștilor a fost deschisă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În cuvântul de deschidere, Preafericirea Sa a evidențiat rolul deosebit pe care l-au împlinit mănăstirile de-a lungul istoriei, mai ales în situațiile grele ale poporului român, precum în timpul Primului Război Mondial. „O mulțime de mănăstiri au fost transformate în spitale și farmacii, iar o mulțime de maici au fost instruite ca să devină surori de caritate, să fie alături de cei răniți. Această filantropie, care s-a născut din Liturghie, din spiritualitate, a arătat în mod exemplar că în mănăstiri se practica spiritualitatea, dar și mila creștină sau filantropia creștină, cu multă responsabilitate și dăruire. De aceea, această tradiție trebuie să o păstrăm, să o cultivăm și să o amplificăm, dar și grija pe care trebuie să o avem când primim pelerinii, pe cei care vor să stea câteva zile ca să se roage, să se reculeagă, pentru că vin, uneori, din societatea foarte tulburată”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Lucrările sinaxei monahale a continuat cu prezentarea referatului principal, cu tema „Patriarhul Miron Cristea și contribuția sa la Marea Unire de la 1918”, de către părintele arhimandrit Paisie ­Teodorescu, vicar patriarhal, care a reliefat contextul istoric al anilor premergători Marii Uniri; rolul acestei personalități ecleziale ortodoxe cu mare contribuție la realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, de la a cărei naștere s-au împlinit în acest an 150 de ani; anii de formare culturală și spirituală ai primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; rolul său în emanciparea culturală a românilor din Ardeal în calitate de membru al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român de la Sibiu, dar și ca Episcop al Eparhiei Caransebeșului.

„Simțind ceasul marelui moment istoric, Miron Cristea a hotărât ca, începând din data de 8 noiembrie 1918, să nu mai fie pomenit în bisericile din eparhia sa numele împăratului Austriei, preoții urmând a se ruga pentru «înalta noastră ocârmuire națio­na­lă și pentru Marele Sfat al na­ți­unii române». După cum se cu­noaș­te, Miron Cristea a fost prezent la momentul din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, unde Marea Adunare Națională a proclamat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu ­Regatul României în fața poporului. În ziua de duminică, 1 decembrie, în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii, Miron Cristea a rostit o rugăciune înăl­ță­toare de mulțu­mire către Dumnezeu. După citirea Procla­ma­ției de unire de către Iuliu Hossu, Episcopul Miron Cristea a rostit o înflăcărată cuvântare, adre­sată «măritei nații române», în care a sintetizat întreaga istorie a ­poporului român, plină de fră­mântări, de lupte, de aspirații. ş…ţ Pentru Miron Cristea, conști­ința lucrării pentru libertatea, demnitatea și unitatea românilor nu s-a sfârșit odată cu realizarea Marii Uniri, ci a continuat apoi cu multe alte lucrări pe care le-a făcut în slujba Bisericii neamului și a poporului român, dintre care unele au fost amintite. Evocarea solemnă a personalității lui Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii ­Ortodoxe Române, și a contribuției sale la Marea Unire de la 1918 nu este doar un moment din seria manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri, ci dorim să fie în primul rând o împlinire a datoriei noastre, a slujitorilor Bisericii ca monahi, de a prețui cum se cuvine și de a face cunoscută mai mult activitatea luminoasă a Patri­arhului Miron Cristea pentru liber­tatea, demnitatea și unitatea na­țio­nală a poporului român”, a precizat părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal.

„V-am așteptat de secole!”

„Este foarte important să înțelegem entuziasmul Marii Uniri și cum au considerat românii, după secole de suferință, această mare bucurie, împlinirea unui ideal de secole. De aceea, delegația a fost întâmpinată de către prim-ministrul Ionel I.C. Brătianu cu cuvintele: «V-am așteptat de secole!», iar contribuția Bisericii a fost foarte mare, prin cultivarea conștiinței naționale de-a lungul secolelor și prin implicarea directă a clerului în toată activitatea aceasta de realizare a Marii Uniri. După cum se vede în Catalogul celor 1.228 de delegați la Alba Iulia, a fost o mulțime de preoți și protopopi ortodocși delegați pentru a reprezenta regiunea de unde veneau. Este foarte important pentru conștiința noastră națională să urmăm pilda înaintașilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la finalul prezentării referatului.

„Important este să înnoim viața duhovnicească”

Consfătuirea monahală a continuat cu prezentarea succintă a diagramelor monahale pe anul 2018 de către părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă din București și exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Au fost evidențiate lucrările de consolidare, restaurare, dotare și modernizare care se desfășoară la aproape toate mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor; acti­vitățile culturale; necesitățile fiecărui așezământ monahal pentru intensificarea vieții duhovnicești.

„Este important să ne ocupăm să consolidăm zidurile, să renovăm spațiile, dar mai important este să înnoim viața duhovnicească, să cultivăm credința noastră și să dezvoltăm cultura creștină. Este de remarcat că, în general, în istoria monahismului, nu s-a cunoscut o înnoire duhovnicească fără înnoiri și ale spațiilor mănăstirii. Paralel cu înnoirea vieții duhov­nicești, în timpul Sfântului Simeon Noul Teolog s-au reparat toate vechile chilii, s-au făcut altele noi și s-a organizat mai bine viața liturgică, dar și viața practică a obștii. Nu avem stareți isihaști leneși, pentru că isihaștii erau oameni ai rugăciunii, iar rugăciunea este o activitate, este o contemplație, o lucrarea interioară, dar care oferă energie pentru lucrarea spirituală. Când Sfântul Paisie de la Neamț a ajuns la Dragomirna, apoi la Secu și la Neamț, a refăcut chiliile vechi și a construit altele noi, pentru că veneau o mulțime de tineri monahi, chemați de această reînnoire duhovnicească.

Deci, zidirea duhovnicească din suflete era înso­țită de înnoirea clădirilor și îmbunătățirea condițiile de trai din mănăstiri, Aici, vedem conlucrarea dintre material și spiritual, între zidirea duhovnicească și zidirea spațiilor, grija pentru spațiile construite ale mănăstirii. În timpul Sfântului Paisie de la Neamț, care avea aproape 1.000 de călugări din 18 etnii, ne spune un grec care a vizitat Mănăstirea Neamț că era ordine și curățenie în mănăstire, la masă, în chilii și în bolnița mănăstirii, care, fiind bolnavi acolo, era de trei ori pe zi aerisită, iar hainele călugărilor erau săptămânal spălate și primenite. Era organizată viața monahală după reguli de igienă foarte avansate. Principiul sănătos al Sfântului Vasile cel Mare și al lui Benedict de Nursia: «ora et labora», adică «roagă-te și muncește», a fost totdeauna aplicat în mănăstirile cu tradiție serioasă și în conștiința marilor stareți, care deodată cu înnoirea spirituală au organizat bine și gospodăria mănăstirii, mai ales viața monahală internă și primirea pelerinilor. Arhondaricul era curat și bine organizat la toate mănăstirile isihaste. Doar când a existat delăsare spirituală, atunci s-a văzut și delăsarea administrativă, că nu a mai fost o armonie între înnoirea spirituală și înnoirea materială”, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În Arhiepiscopia Bucureștilor se află 35 de mănăstiri și 7 schituri, fiind 731 de monahi și monahii, dintre care 270 de călugări și frați. În acest an au fost închi­noviați 10 viețuitori, au fost săvârșite 6 tunderi în monahism, iar hirotoniți un ieromonah și un ierodiacon.

La finalul sinaxei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a dăruit fiecărei mănăstiri și schit Diploma omagială dimpreună cu medalia comemorativă cu chipul Patriarhului Miron Cristea și al regelui Ferdinand, precum și mai multe cărți. De asemenea, cei prezenți au vizitat expoziția de fotografii de epocă din timpul vrednicului de pomenire Patriarh Miron Cristea, realizată cu sprijinul Bibliotecii Sfântului Sinod.

Sinaxa monahală a Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvâr­șită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Catedrala Patriarhală, înconjurat de un sobor de stareți și egumeni. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a reliefat virtuțile Sfinților Mari Mucenici Eustație și soția sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist și a îndemnat credincioșii să îi urmeze în râvna mărturisirii cre­dinței și a iubirii față de Dumnezeu.

Sinaxa monahală eparhială se întrunește cel puțin o dată pe an, iar sinaxa monahală mitropolitană se organizează o dată la 3 ani. Sinaxa mitropolitană se va întruni luni, 24 septembrie, în Arhiepiscopia Dunării de Jos. ­Scopul sinaxei sau consfătuirii stareților și starețelor, egumenilor și egumenelor din mănăstirile și schiturile eparhiei sau mitropoliei este de a analiza problemele specifice; de a promova schimbul de expe­riență duhovnicească și administrativă și adoptarea de măsuri adecvate în scopul îmbu­nătățirii vieții și disciplinei monahale, potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea ­Bisericii Ortodoxe Române.