Slujbă arhierească în Parohia Cărăsău

În Duminica a XXIX-a după Rusalii, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din Protopopiatul Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie ,

înconjurat de un sobor de 13 preoţi şi trei diaconi, în biserica cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt" din Parohia Cărăsău.

Satul Cărăsău este situat în Depresiunea Şoimi-Tinca, pe valea mijlocie a Crişului Repede, în partea sud-estică a judeţului Bihor. Este atestat documentar în anul 1371, iar numele său, "Cărăsău", provine din slavona veche şi înseamnă Vale Neagră, cu înţeles de Vale Seacă, deoarece toate văile care-i brăzdează hotarul sunt lipsite de izvoare.

Până în prezent se ştie că au existat în localitate patru biserici. Despre cea dintâi se spune că ar fi ars în pârjolul turcesc de la anul 1598. Pe locul acesteia, la 1769 s-a ridicat o altă biserică, în locul numit Dealul Bisericii. Acest sfânt lăcaş se afla în Cărăsăul de Jos, fiind înconjurat de cimitirul satului.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea s-a construit a treia biserică, tot din lemn, pe vatra actualei biserici. Aceasta avea formă de navă cu tindă şi naos, iar altarul era obişnuit. În anul 1888 a fost renovată de meşterii din sat. În 1938 a fost declarată monument istoric, dar în anul 1952, în timpul regimului comunist, s-a dat "aprobarea" să fie demolată, neavând "prea mare importanţă istorică". În anul 1953 se ridică actuala biserică, din

piatră şi cărămidă, prin munca braţelor sătenilor păstoriţi la acea vreme de părintele Alexandru Motoc.

În prezent, Parohia Cărăsău numără 270 de credincioşi ortodocşi păstoriţi de vrednicul părinte Aurelian Sotoc, care, de puţină vreme, a fost numit în funcţia de secretar al Protopopiatului Ortodox Tinca.

"Lepra, tipar al păcatului"

La prima vizită pastorală în această parohie, Preasfinţitul Sofronie a fost întâmpinat cu mare cinste, în sunetul clopotelor, de un frumos sobor de preoţi şi diaconi, bărbaţi cu prapori şi o mulţime impresionantă de credincioşi.

În cadrul Sfintei Liturghii, imediat după citirea fragmentului scripturistic duminical, Preasfinţia Sa a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, în care a tălmăcit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, ce a relatat vindecarea celor zece leproşi, arătând că "Sfinţii Părinţi ai Bisericii, impresionaţi fiind de felul în care arătau bolnavii de lepră şi văzând cât de mult desfigurează pe om această boală cumplită, au comparat păcatul cu lepra. Şi aşa cum lepra desfigurează chipul omului, mutilând trupul său, la fel păcatul desfigurează sufletul omului. Aşadar, a fost socotită de Sfinţii Părinţi ca şi tipar al păcatului, asemănând lepra cu păcatul, iar vindecarea de lepră cu vindecarea de păcate. În felul acesta, Îl vedem pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit nu doar ca Cel care îi vindecă pe cei zece bolnavi de lepră, ci ca Cel care vine să îl vindece pe om, pe Adam, de lepra păcatului. Indubitabil, înţelegem că Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său în lume ca să restaureze chipul lui Dumnezeu în om".

"Recunoştinţa, floare rară"

În continuare, Preasfinţitul Sofronie a arătat că "dintre cei zece vindecaţi, un singur om îşi arată recunoştinţa pentru că asupra sa s-a săvârşit o minune. Din păcate, dacă ne uităm în întreaga istorie a omenirii vedem că, într-adevăr, recunoştinţa este o floare foarte, foarte rară. Recunoştinţa pentru cel care ţi-a făcut bine, pentru bunătăţile şi binecuvântările primite de la Dumnezeu se arată a fi din ce în ce mai puţină în lume şi în vremurile noastre la fel ca şi în vremurile de dinainte".

Într-o astfel de lume, "îndemnul este ca să luăm bine seama ca măcar noi, cei care venim la Biserică, cei care cercetăm Sfânta Biserică zilnic, duminica şi în sărbători, să încercăm necontenit să ne arătăm recunoştinţa faţă de Bunul Dumnezeu pentru vindecările pe care necontenit le revarsă asupra noastră prin Sfânta Biserică, începând cu Taina Sfântului Botez, când ne curăţeşte de lepra omului vechi, de greşelile celui dintâi Adam", a mai arătat ierarhul Oradiei.

În concluzie, "acestea trebuie să le înţelegem din pericopa evanghelică ce am auzit-o: că păcatul nu este altceva decât o lepră, adică o boală care desfigurează, că singura putere în cer şi pe pământ în stare să ne vindece, să ne cureţe de lepra păcatului este puterea lui Dumnezeu".

Frumuseţea bisericii, oglindă a frumuseţii sufleteşti

În cadrul slujbei, Preasfinţitul Sofronie a hirotonit pe teologul Romi Nicolae Abrudan întru diacon misionar pentru Protopopiatul Tinca, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Parohia Petid. Părintele Vasile Popa, protopopul Tincăi, a adresat, în numele preoţilor din Protopopiatul Tinca, un cuvânt de bun-venit chiriarhului Oradiei şi a făcut o scurtă prezentare a Parohiei Cărăsău. Părintele paroh Aurelian Sotoc, în cuvântul său, a adus mulţumire lui Dumnezeu pentru toate darurile ce le-a revărsat peste această comunitate, Preasfinţiei Sale, pentru osteneală, iar credincioşilor, pentru dragostea şi susţinerea arătată. În final, ierarhul Oradiei i-a felicitat pe toţi credincioşii pentru frumoasa şi monumentala biserică a satului, subliniind că frumuseţea lăcaşului de cult vorbeşte limpede despre frumuseţea sufletească a puţinilor, dar jertfitorilor credincioşi ai parohiei.