Slujba Canonului cel Mare continuă la Catedrala Patriarhală

La Catedrala Patriarhală din București au continuat marți, 19 martie, rânduielile specifice începutului Postului Sfintelor Paști, cu slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită a doua parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Rânduiala a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, ­înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Credincioșii bucureșteni au continuat pregătirea duhovnicească premergătoare praznicului Învierii Domnului, înălțând rugăciuni de pocăință din nou marți, în cadrul slujbei speciale a Pavecerniței, care a cuprins Canonul cel Mare, una dintre cele mai impresionante creații ale imnografiei creștine.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit despre profunzimea învățăturilor Canonului ­Mare, întărite de exemple biblice: „Canonul din această seară a adus din nou în atenția noastră, prin cele nouă cântări, personaje ale Sfintei Scripturi, ale Vechiului și Noului Testament, cu scopul de a inspira pocăința. Sfânta Scriptură oferă ambele exemple: pe cele negative, pe care omul le-a imitat, și pe cele pozitive, pe care le-a neglijat. De-a lungul canonului, Sfântul Andrei cercetează sau folosește Scriptura împotriva sinelui, pentru a cere sfat și pentru a căuta iertarea și milostivirea lui Dumnezeu: «ca un Milostiv, dă-mi iertare greșelilor». În interpretarea minunată a conștiin­ței creștine, canonul luminează modul în care Biserica a folosit creația poetică liturgică pentru a modela viața religioasă interioară a cre­din­cioșilor. (…) Personajele, bărbați și femei deopotrivă, nu sunt doar simple exemple istorice care ilustrează virtuți sau patimi, ci sunt tipuri ori modele pentru fiecare penitent care caută atitudinea cea potrivită înaintea lui Dumnezeu în timpul perioadei de pocăință a Postului Mare. Sfânta Scriptură este folosită de Sfântul Andrei Criteanul ca o antologie, ca o galerie de personaje, de exemple pozitive și negative, transformând-o într-un text penitențial. Canonul cel Mare povestește despre evenimentele și personajele de mare importanță ale Sfintei Scripturi, pentru a învinui conștiința pentru păcate și pentru a cere sufletului să-și caute mântuirea la Dumnezeu. Astfel, în fiecare seară, opt dintre cele nouă cântări ale Canonului tratează Vechiul Testament, iar a noua cântare este rezervată Noului Testament”.

De asemenea, ierarhul a vorbit despre puterea și importanța pocăinței în viața creștinului.

„În perioada aceasta întreg limbajul Bisericii de la sfintele slujbe se schimbă, și, în mod deosebit, devine un îndemn la pocăință. Întreaga Biserică se află în stare de pocăință. Și aceasta o vedem și din veșmintele cernite ale clericilor, dar mai ales din rugăciunile Bisericii, dintre care cea mai scurtă, dar foarte intensă și eficientă, este: «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!» Prin acest «Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!» noi recunoaștem că nu putem face nimic prin noi înșine, pentru izbăvirea noastră, că întreaga noastră mântuire, adică dobândirea vieții veșnice, depinde numai de mila lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea Bisericii în această perioadă este, în primul rând, rugăciune de pocăință. (…) Pocăința este reînnoirea Botezului. În Crezul Bisericii, care este mărturisirea noastră de credință, noi afirmăm: «Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor». Este singura referință directă, limpede, la una din cele șapte Sfinte Taine, cuprinsă în Crez. Dar dacă după Botez am mai greșit, și greșim adeseori cu cuvântul, cu lucrul și cu gândul, atunci avem nevoie de reînnoirea Botezului, care nu se mai repetă niciodată. Este un păcat foarte mare a repeta Botezul. Dar botezul pocăinței, al lacrimilor, acesta se repetă. Iar acesta îl înnoiește pe celălalt, în sensul că îl actualizează, arată puterea Botezului de atunci, lucrătoare acum. Harurile pe care le-am primit la Botez devin lucrătoare atunci când ne pocăim. Lacrimile pocăinței sunt prelungirea apei botezului într-un sens duhovnicesc”, a reliefat Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.