Slujba Canonului în a treia zi a Postului Mare

În a treia zi a Sfântului și Marelui Post, ­miercuri, 20 martie, la Catedrala Patriarhală din București au fost oficiate slujbe specifice acestei perioade liturgice. De dimineață, într-un cadru sobru, un sobor de slujitori a oficiat prima Liturghie a Darurilor înainte sfințite din acest post. Seara, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba Pavecerniței Mari, înconjurat de un sobor de clerici, citind a treia parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

În urcușul duhovnicesc al Postului Mare, un moment special din punct de vedere liturgic îl reprezintă ziua de miercuri din prima săptămână, când se oficiază pentru prima dată Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite. Această rânduială se săvârșește numai în această perioadă de pregătire duhovnicească, din prima miercuri a Postului Mare până în Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cu excepția zilei când se prăznuiește Buna Vestire și a zilelor de sâmbătă și duminică. Această slujbă a fost oficiată miercuri la Catedrala Patriarhală din București de un sobor restrâns de slujitori.

Seara, credincioșii care au poposit în sfântul lăcaș de pe Colina Bucuriei au participat la slujba Pavecerniței Mari, săvârșită de Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, care a citit a treia parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

La final, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat importanța lacrimilor în demersul nostru de înnoire duhovnicească. „Sfântul Andrei Criteanul vorbește de multe ori despre lacrimi și despre lipsa acestora, dar și despre lacrimile pe care dorește să le înfățișeze ca dar înaintea Împăratului. Acest Canon a fost numit și «cântec al lacrimilor». De patru sau de cinci ori am auzit despre lacrimi în această seară, și cât de importantă este o lacrimă, mult mai importantă decât mărgăritarele, mai ales atunci când ele vin din adâncul inimii. Sfântul Andrei Criteanul a avut o deosebită grijă pentru curățirea sufletului său și i-a îndemnat și pe alții să facă același lucru, pentru că această cântare nu a fost scrisă doar pentru el. (...) În vremea Sfântului Andrei Criteanul, a cunoaște Scriptura era un mare dar și un mare privilegiu. El a avut acces la astfel de manuscrise la Ierusalim și Constantinopol și a învățat din fiecare pildă a Vechiului și Noului Legământ. Reținând aproape toate personajele, nu doar a exemplificat prin viața lor, ci prin frumoase figuri de stil, prin comparații și prin îndemnuri, a reușit să ofere cititorilor și ascultătorilor dorința de a-și schimba viața. Dacă el se înfățișează înaintea tuturor oamenilor, mărturisind că nimeni vreodată nu a făcut păcatele pe care le-a săvârșit el, înseamnă că a citit cu atenție cuvintele marelui Pavel. Această smerenie o întâlnim în cuvântul pe care Apostolul neamurilor l-a adresat ucenicului său, spunând: «Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu». De acolo a învățat Andrei Criteanul smerenia și ne-o recomandă și nouă”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, ierarhul a vorbit și despre adâncimea teologică a textului Canonului care devine în timpul Postului Mare călăuza pe drumul de la păcat la virtute.

„Canonul Sfântului Andrei Criteanul nu are nevoie de comentarii. În jurul lui ar trebui să se aștearnă o profundă tăcere și meditație. Dacă ar fi să-l citim în liniște, după ce l-am ascultat, vom înțelege mai deplin mesajul lui. Nu întâmplător, un monah îl citea în întregime în toate zilele Postului Mare. Dacă îl citim cu atenție, vom avea cu adevărat folos. După cum spunea un teolog al veacului trecut, autorul Canonului reușește să meargă până în cea din urmă temniță a păcatului, pentru că păcatul are multe temnițe în care ne regăsim și noi. Acest drum lung de la păcat la virtute trebuie să îl parcurgem și cu ajutorul Sfântului Andrei Criteanul. În aceste zile ale Sfântului și Marelui Post al Paștilor, Sfântul Andrei Criteanul devine prieten, îndrumător, sfătuitor și mare predicator pentru toți cei care caută drumul de la păcat la virtute. Cu ajutorul lui Dumnezeu să regăsim acest drum și, chiar dacă ne întoarcem săraci acasă, la Părintele Cel Bun, să aducem măcar o lacrimă pentru ca El să ne spună că lacrima este mai prețioasă decât mărgăritarele”, a încheiat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

Irmoasele și stihurile Canonului Mare au fost interpretate de membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijați de părintele conf. dr. Stelian Ionașcu, iar cântările Pavecerniței Mari de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul Mihail Bucă.

Joi, în a patra zi a Postului Mare, în cadrul Pavecerniței Mari, s-a citit și ultima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, urmând ca textul său să fie reluat integral, în cadrul primei Denii din Postul Sfintelor Paști, miercuri seara, 17 aprilie.