La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Slujbă de priveghere la Catedrala Episcopală din Huşi
În seara zilei de vineri, 22 mai 2020, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a oficiat slujba Privegherii de noapte la Catedrala Episcopală din Huşi, ne-a transmis părintele Cosmin Gubernat, consilier cultural şi comunicaţii media eparhial.
În omilia rostită cu acest prilej, ierarhul Huşilor a vorbit despre modul în care Îl facem prezent pe Dumnezeu în viaţa noastră şi a explicat ce înseamnă a fi în mâinile lui Dumnezeu:
„Câţi dintre noi avem o conştiinţă vie a faptului că suntem în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl? Evanghelia ne spune că, dacă noi suntem în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl, nimeni nu ne va putea face rău sau noi înşine nu ne vom putea pierde nici credinţa, nici calitatea de fii ai lui Dumnezeu. Din nefericire, poate că nici nu ştim ce înseamnă să fim în mâinile lui Dumnezeu, să avem siguranţa că nimeni nu ne poate smulge de acolo. A sta în mâinile lui Dumnezeu înseamnă, conform Evangheliei, a deveni noi înşine martori ai iubirii răstignite, ai iubirii lui Hristos. El Însuşi ne spune, în Evanghelie, că proba faptului de a fi ucenicii Lui este să ne iubim între noi. Numai în felul acesta putem ajunge în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl. Hristos, când a fost pe cruce, când Se jertfea din dragoste absolută pentru noi, Şi-a încredinţat duhul Său în mâinile lui Dumnezeu-Tatăl. [...]
Tot ceea ce noi săvârşim în Biserică, Liturghia, slujbele, rugăciunile, toate sunt lucrările lui Dumnezeu prin care El îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră.
Dacă sunt momente în care nu credem în Hristos, măcar să credem în aceste lucrări ale lui Dumnezeu-Tatăl. În felul acesta vom simţi prezenţa Preasfintei Treimi în viaţa noastră.
Să ne străduim, pe cât ne stă în putinţă, să ajungem la conştiinţa că, prin iubire, suntem aşezaţi în palmele lui Dumnezeu.
Când nu iubim, când alegem să urâm, să fim oameni morocănoşi, dificili şi răutăcioşi, nu mai suntem în mâinile lui Dumnezeu. Atunci suntem în mâinile altcuiva”.