Slujbe de pomenire pentru membrii Sfatului Țării

La împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în cimitirul Mănăstirii Cernica, unde sunt înmormântați făuritori ai acestui act istoric, a fost săvârșită ieri, 27 martie, slujba Parastasului. Ceremonialul liturgic a fost oficiat de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Slujbe de pomenire au fost săvârșite și în cimitire din București unde odihnesc deputați semnatari ai Unirii.

Membrii Sfatului Țării de la Chișinău, care în 27 martie 1918 au votat pentru Unirea Basarabiei cu România, au fost pomeniți în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormintele lui Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan și Anatolie Morariu din partea de vest a ­aleii ce duce către Biserica „Sfântul Lazăr” erau ieri îmbrăcate în coroane de flori trimise din întreaga țară și luminate de candele aprinse. Clerici, oameni de cultură și tineri însuflețiți de sentimentul unirii au înălțat rugăciuni pentru odihna sufletelor celor care au clădit România Mare. Din soborul de slujitori au făcut parte arhim. Veniamin Goreanu, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod, protos. Vasile Pârjol, eclesiarhul Mănăstirii Cernica, și preoți din soborul așezământului monahal.

În duh de rugăciune cu fiii pământului românesc al Basarabiei

La finalul slujbei Parastasului, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat personalitatea românilor ctitori de țară din 1918: „Mulți dintre membrii Sfatului Țării din Basarabia au venit după 1940 în teritoriul de astăzi al României, dar nu și-au uitat obârșiile. Oameni de cultură, oameni ai Bisericii, care au simțit întotdeauna românește, au păstrat aceste sentimente într-o perioadă foarte grea pentru țară. În cimitirul Mănăstirii Cernica se află câteva dintre mormintele celor care au alcătuit acest Sfat al Țării, unde mai ales după 1990 în fiecare an s-au săvârșit slujbe de pomenire. În acest an centenar, conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se înalță rugăciuni la toate mormintele acestor făuritori ai Unirii Basarabiei cu România. În duh de rugăciune cu fiii pământului românesc al Basarabiei dintre Nistru și Prut, înălțăm rugăciuni pentru odihna sufletelor lor, apreciind în mod deosebit dragostea lor pentru credința strămoșilor noștri, pentru ctitoriile voievozilor, pentru grafia latină și mai ales pentru rudenia noastră de sânge și comuniunea românilor de o parte și alta a Prutului”. În continuare, ierarhul a săvârșit un Trisaghion și la mormintele vrednicilor de pomenire Mitropoliți ai Basarabiei, Gurie Grosu și Tit Simedrea.

La slujbă a participat și ambasador Iuliana Gorea Costin, președinte al Asociației Europene de Strategii Politice „Nicolae Costin”. „Este o zi de glorie în istoria neamului nostru și nu am putea să ne dorim mai mult decât ca generații și generații să fie urmași destoinici ai înaintașilor noștri, care au dat dovadă de un înalt nivel de conștiință, înțelegând impor­tanța unității de neam și de țară și rezistând tuturor circum­stanțelor istorice destul de problematice în acele timpuri. După 100 de ani, în Moldova de Răsărit a pornit din nou acest val al unirii, deocamdată sub forma unor declarații de re-unire cu țara. Aș vrea să amintesc că în 1989-1990, la fel a pornit și mișcarea pentru dreptul românilor din Moldova de Răsărit de a vorbi limba română și de a scrie cu alfabet latin. Semnăturile celor mulți, adunate zi de zi, au înclinat până la urmă balanța spre drepturile firești ale românilor din Moldova de Răsărit. Pentru săvârșirea acestor slujbe de pomenire, aș vrea să mulțumesc în mod special Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și tuturor înalților prelați care au fost întotdeauna un model de lumină, un îndemn spre păstrarea conștiinței de neam, spre unitatea creștină”, ne-a declarat Iuliana Gorea Costin.

Despre sărbătorirea zilei de 27 martie în casa preotului basarabean Paul Mihail, născut în satul Cornova și refugiat la Iași, ne-a vorbit prof. univ. dr. Zamfira Mihail, fiica părintelui: „Cu multă emoție sărbătoream această zi în orașul Iași, unde am locuit până la ieșirea la pensie a tatei, în preajma anului 1989. De pe dealurile Iașiului se vedea până la Cornova, iar legătura prin scris s-a făcut permanent. În satul Cornova, cercetat de echipa sociologică a lui Dimitrie Gusti, s-a vorbit tot timpul numai românește, țărani care absolviseră numai patru clase până în 1940 au continuat să scrie cu caractere latine până la decesul lor. Este un sat reprezentativ pentru provincia dintre Prut și Nistru, ramura de răsărit a patriei”.

Slujbe de parastas pentru ­pomenirea făuritorilor Unirii Basarabiei cu România au fost săvârșite ieri și în alte locuri din Capitală unde reprezentanți ai acestora odihnesc spre așteptarea învierii de obște: ­Cimitirul Bellu, Cimitirul ­Colentina, Cimitirul Herăstrău, Cimitirul „Sfânta Vineri”, ­Cimitirul Ghencea civil, Cimitirul Străulești, Cimitirul ­Cărămidari.