Slujbe de pomenire pentru Mihai Eminescu

Poetul naţional Mihai Eminescu a fost pomenit şi omagiat ieri, 15 iunie, în mai multe oraşe şi zone ale ţării noastre, la 127 de ani de la trecerea sa la Domnul. La mormântul poetului din cimitirul Bellu din Capitală, slujba Parastasului a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori.
Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a subliniat la finalul slujbei că sunt deosebit de importante memorarea şi recitarea poeziilor scrise de Mihai Eminescu, precum şi evocările şi venirea la mormântul său, însă, cu toate acestea, cea mai importantă este rugăciunea care se face pentru sufletul marelui poet român. „Rugăciunea este cea mai puternică şi cea mai folositoare, de aceea, Biserica recomandă ca rugăciunea să fie făcută în comun, pentru odihna sufletului său, ca Dumnezeu să-l aşeze în Împărăţia Sa, acolo unde nu sunt nici durere, nici întristare, nici suspin. Biserica se roagă pentru Mihai Eminescu pentru faptul că el, în vremea când a trăit, a iubit Biserica, numind-o pentru prima dată «mama spirituală a poporului român». Provenea dintr-o familie profund religioasă. Trei surori de-ale mamei sale erau călugăriţe la Mănăstirea Agafton, monahiile Olimpiada, Sofia şi Fevronia, în casa cărora tânărul Mihai poposea adesea. Într-un Pateric păstrat în Biblioteca Academiei Române s-a găsit o însemnare făcută de Eminescu în vremea când îl citea la Mănăstirea Agafton. Acolo a înţeles că toate ale lumii sunt trecătoare şi, văzând cum sunt îngropate călugăriţele din acea mănăstire, fără sicriu, doar pe o rogojină, a cerut şi el ca să nu fie îngropat într-un sicriu bogat, ci să i se împletească un pat din «tinere ramuri»”, a spus Preasfinţia Sa.

În continuare, ierarhul a precizat că Mihai Eminescu a avut legături de suflet cu mai multe mănăstiri din ţara noastră, între care Neamţ, Putna, Văratec, Agapia, iar la Bucureşti Mănăstirea Mărcuţa. „Un duhovnic de la Mănăstirea Neamţ scria pe un ceaslov că a stat de vorbă cu Mihai Eminescu vreme de un ceas, că acesta era senin, că l-a spovedit şi apoi l-a împărtăşit. Primul Patriarh al României, Miron Cristea, i-a închinat o teză de doctorat, prima de acest fel, pe care Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, a publicat-o în anii ‘80, sub titlul «Pagini dintr-o arhivă inedită»”, a evidenţiat Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul. Mihai Eminescu a fost pomenit ieri şi la Catedrala Patriarhală, slujba Parastasului fiind ­săvârşită de arhim. Clement ­Haralam, Mare Eclesiarh al ­Catedralei Patriarhale.